La raspantia strazilor Temisana, Transilvania si Luigi Cazzavillan se afla un scuar cu un parculet si un monument cu fantana in centru. Parculetul, monumentul si cladirile din preajma redau șarmul Bucurestilor inceputului de secol 20.
Bustul de bronz asezat pe un soclu din piatra il reprezinta pe jurnalistul Luigi Cazzavillan* (1852-1902), fondatorul ziarului Universul, de mare circulatie in epoca (unul din amorasii ce inconjoara baza soclului tine in maini ziarul).
Parculetul si monumentul au fost restaurate relativ recent dar casa de pe o latura a scuarului (de pe Strada Temisana) unde se pare ca ar fi locuit Luigi Cazzavillan sta sa cada. Seamana cu un palazzo italian, cu ferestre avand coloane in torsada. Despre ea s-a vorbit si s-a scris mult. Casa nu este doar un simbol al patrimoniului arhitectural local, dar si un simbol al starii acestui patrimoniu: in ruina, cu ferestrele sparte, este lasata sa se prabuseasca.
In parc se afla o veche fantana de baut asezata aici de la deschiderea parcului, probabil primii ani ai sec.20. Fabricantul este mentionat pe o placuta de la baza fantanii. Este interesant ca firma respectiva din Cincinnati inca functioneaza (am verificat pe internet!):
_________________
*Luigi Cazzavillan a fost o personalitate remarcabila. Fost voluntar in armata lui Garibaldi, s-a stabilit in Bucuresti in 1877 in calitate de corespondent de razboi pentru ziarele italienesti. Dupa incheierea razboiului s-a casatorit cu o romanca si a ramas in tara. Luigi Cazzavillan a lucrat o vreme ca profesor de italiana iar apoi s-a lansat in jurnalistica, fondand mai multe ziare. Unul dintre ele purta un nume semnificativ pentru misiunea asumata: "Fratia romano-italiana". Ziarul Universul fondat in 1888 a devenit insa cel mai important cotidian independent roman. Intr-o perioada in care la Bucuresti mai apareau multe alte publicatii, Universul a reusit sa ajunga cel mai raspandit ziar al vremii datorita neangajarii politice (era un cotidian de informatie) si al pretului foarte coborat. Universul a fost si primul ziar inzestrat cu o masina de tipar rotativa.
Din beneficiile realizate, Cazzavillan a finantat o Scoala Italiana la Bucuresti. Scoala care se afla in aceeasi piateta a fost daramata datorita starii de ruinare in care ajunsese.
Dupa moartea sa, in fata casei in care a locuit au fost construite parculetul si monumentul restaurate relativ recent (desi parculetul nu respecta forma initiala). Contributia lui Luigi Cazzavillan la viata societatii timpului sau justifica din plin ca o strada, un parculet si un monument din Bucuresti sa-i poarte numele.
Casa lui Cazzavillan e in starea in care se afla pentru un motiv obiectiv. A fost construita pe o veche groapa de nisip. Parcelarea de acolo s-a facut in ultimii ani ai sec XIX dar in planul din 1846 este figurata foarte clar exploatarea de nisip si afaptul ca nu era nimic construit in acest perimetru. Casa cu pricina este chiar in mijlocul acelei gropi asadar fundatia sta cum nu se poate mai prost. Am impresia ca proprietarul e chiar un italian. Aici nu e un caz de rea vointa asa cum se intampla, din pacate, in prea multe alte situatii.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru info!
RăspundețiȘtergere"jurnalist" e o eticheta prea pompoasa pt Luigi Cazzavillan. din cate am citit in memorialistica unor ziaristi interbelici, L. C. nu a scris niciun cuvant pt "Universul"; a fost doar un bun afacerist.
RăspundețiȘtergereADRIAN are perfecta dreptate: de o parte si de cealalta a strazii ce ulterior va capata numele Popa Tatu, in perimetrul marginit azi de strazile Transilvaniei si Temisana, la mijlocul veacului XIX erau gropile de nisip ale lui Popa Ionita (exploatari folosite pentru constructia caselor; asemenea gropi au fost pe tot intinsul orasului, pana spre 1900, cand au inceput parcelari importante). Aceste 2 gropi apar si in planul Papazoglu din 1871. Solul foarte nisipos al acestei zone, regasit si in apropiere, pe Str Mircea Vulcanescu, a creat ipoteza existentei unui vechi afluent al Dambovitei, disparut de sute de ani, care a lasat aluviuni de aceasta natura.
RăspundețiȘtergereFelicitari pt articol, dar mai ales pt minunatele imagini.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerechiar ieri am trecut prin zona. era incredibil de putin circulata de masini si extrem de multa liniste, ceea ce intr-o zi de miercuri in Bucuresti este cu adevarat un lucru bizar.
RăspundețiȘtergerefondul construit este in mare parte dinainte de 1900.
http://altblogromanesc.blogspot.com/
Strada Luigi Cazzavillan ,strada linistita putin circulata ,infrumusetata prin micul parculet.Am locuit la nr 30A,intr-o casa superba nationalizata.Acum am descoperit imaginea ei imbatranita si vanduta.Sper sa aiba norocul ca noul proprietar sa-i dea maretia de altadata.Plafoanele mai sunt inca.Sper si usile de stejar cu oglinzi de cristal.
RăspundețiȘtergerecasa de la 30 A a fost renovata dupa cum vad pe google map si cel putin in exteriror, proprietarul a pastrat ornamentele exterioare. Spune-mi te rog daca ai ceva informatii despre vecinii de la nr 32( zid in zid cu 30 a) pt ca vad ca e de vanzare...si asta a fost nationalizata ? Multumesc, astept raspuns la e-mail tamaianu@yahoo.com
ȘtergereIntamplator am descoperit o carte postala intr-o librarie, cu acest parc de care, marturisesc nu mia auzusem. Am plecat intr-o mica excursie si l-am descoperit. Merita plimbarea!
RăspundețiȘtergere