joi, 5 decembrie 2013

Lumea disparuta a Cartierului Uranus (II)

Am primit mesajul de mai jos, cu mentiunea ca este pentru ciclul "Lumea disparuta a Cartierului Uranus". L-am reprodus intocmai. Este o mica particica din memoria pierdutului cartier Uranus si a lumii duse o data cu el.
Multumiri d-lui Dan Melinte pentru pozele vechi, pentru evocarea plina de sensibilitate si pentru restituirea atmosferei Bucurestiului care a fost.

Pentru cine incearca sa-si reprezinte locurile: intersectia strazii Cazarmii cu Militari care se vede in fotografia de mai jos, si unde se afla cladirea caminului de copii evocat cu nostalgie de dl. Dan, era pe unde trece acum trotuarul din fata Casei Poporului, in dreptul coltului sudic al acesteia...


Buna ziua,

Va felicit pt blog-ul "Unknown Bucharest". Sunt unul dintre cei nascuti in Bucuresti si am copilarit intr-un oras inca romantic, cu alei pietruite si castani, case estetice cu arhitectura superba.
Desi poate par nostalgic pt acele timpuri, nu pot sa uit acei 3 ani ( 1968-1970) cand parintii m-au dat la caminul de copii cu program saptamanal din Strada Militari (langa intersectia cu Str Cazarmii) din cartierul Uranus. Parintii au stat o perioada pe Str. Putul cu apa rece. Amandoi aveau serviciu si neavand cu cine sa ma lase au fost nevoiti sa ma dea la acest camin.

Pastrez o amintire vie despre zona de poveste (cart Uranus) in care se gasea acest camin. Strada (Militari) pavata cu piatra cubica cobora cu o inclinatie foarte pronuntata dinspre Str. Uranus, dupa care vira la 90 grade spre Str Cazarmii. Caminul era primul imobil (din vale) alaturat de zidul care inconjura Arsenalul si Cazarma. Avea la intrare o poarta din fier forjat si o curte mare in fata. O poarta mica ruginita si asimetrica era cocotata pe deal langa zidul cazarmii si permitea accesul celor curiosi sa priveasca in curte (baietii mai mari din cartier obisnuiau sa ne arunce de acolo de sus bomboane).

In spatele caminului (care probabil a fost inainte o casa boiereasca) se afla o gradina de vis, cu vegetatie luxurianta plina de nalbe inalte cu flori colorate contrastand pe langa zidurile de caramida rosie care delimitau laturile de nord si vest (dealul Arsenalului). Pe latura de est se gaseau gradinile altor imobile din zona cu aceeasi vegetatie exotica. Printre ulucile de la gard zaream acolo statuete de culoare negru-verzui(Bronz oxidat)probabil salvate din locuri publice de catre proprietari.
Dupa 1970 parintii s-au mutat in alt cartier si nu am mai fost in acele locuri o vreme, singurele imagini care mi le mai permiteam erau cele prin geamul tramvaiului care cobora lenes pe panta umbrita a dealului din strada Uranus, cand mergeam cu mama la magazinul Victoria la ultimul etaj sa-mi cumpere un vagon de trenulet (pasiunea mea de atunci).

Am reusit sa mai revad acele locuri dupa 12 ani (1982)cand parintii mi-au cumparat o bicicleta. Primul drum pe care l-am facut a fost desigur in zona. Am avut noroc, Strada Militari era inca la locul ei. Am pedalat periculos drumul pietruit in panta si m-am oprit jos, m-am asezat pe iarba inca verde sa ma odihnesc. Am respirat aerul acela familiar cu atata placere incat nu imi venea sa plec. Din pacate parintii nu si-au permis un aparat de fotografiat, poate ca l-as fi folosit sa imortalizez momentul.

Totusi prin vraful de fotografii din albumul familiei am reusit sa gasesc doua poze color cu grupa mea de la camin din anul 1968. 


Caminul de Copii cartier Uranus - 1968

Gradina din spatele Caminului de Copii - Militari Cazarmii 1968

Prima este facuta in fata caminului cu doamna directoare in centru (eu sunt cel din fata care plange dupa mama) si cealalta este facuta in gradina din spate cu educatoarele noastre. Nu am sa uit nici faptul ca una din acele educatoare ne-a invatat pt prima oara o limba straina (lb franceza).

Am atasat cele doua fotografii impreuna cu una gasita in cartea Dl Andrei Pandele (cu strada Militari si portita ruginita de pe deal) si o mica harta cu zona in care era amplasat imobilul (marcat cu X rosu)


Strada Militari intersectie Cazarmii - FOTO ANDREI PANDELE


Poate se vor regasi si alte persoane printre acesti copii din grupa mea. Eventual poate se va gasi cineva cu mai multe informatii despre istoria acestui imobil/camin/gradinita.

Va multumesc pentru atentie
Cu respect
Dan

duminică, 17 noiembrie 2013

Cartierul evreiesc Dudesti-Vacaresti

Memoria si parfumul cartierului Dudesti-Vacaresti si a lumii evreiesti bucurestene - fragmente din "Calea Vacaresti" de Isac Peltz

Mandria lui Şulăm Şolţ era, desigur, casa din Traian. A cumparat un bordei si a ridicat cateva incaperi omenesti. (...) Putini evrei aveau in strada asta si mai ales in partea care da spre Calea Dudesti locuinta proprie. Cei mai numerosi-negustori ambulanti, vanzatori in magazinele de pe Lipscani, samsari cu destine greu de banuit, lucratori si functionari de birou cu lefuri nenorocite- de abia isi duceau zilele.





Langa han se insirau casute cu intrarea la strada, fiecare cu cateva trepte. Erau mici pravalii de coloniale, sticlarie, un atelier fotografic, o salita de dans, in fund o scoala de copii, o "carnatarie" si alte marunte caminuri cu "stapani" rupti in coate si melancolizati de lunga asteptare a clientilor.(...)


 Se desprimavara. Calea Dudesti respira mai liber. Covrigarii si cofetarii au ornat vitrinele cu tot felul de dulciuri. In ceainarie, lumea se grabea: nu mai era frig si clientii, intoliti subtire, puteau sa mai goneasca prin cartier. Mamele isi asteptau, in fata curtii sau a dughenelor, copiii de la scoala evreiasca din Traian. In Calea Vacaresti, primavara a desfundat casele scunde.(...)

Se plimbau, adesea, pe cheiul Dambovitei, in verile aprinse ale Bucurestiului vechi, parfumat de atata liliac si inveselit de atatea laute. Pe dinaintea ochilor lui iata ca se iveste, din neguri, turla bisericii, pe care apusul a zugravit-o cu purpura curata ca in adastarea sarbatorii.(...)

 ...Calea Vacaresti isi aduna oamenii. Din departarea centrului se inapoiaza spre ulitele stramte, covarsite de bezna si mister, inalti pravaliasi cununati cu suferinta, fete subtiri in bluze usoare, mirate si obosite, babalaci chinuiti de mijloc, matroane vaste ca niste garderobe...S-au luminat iar ceainariile...Au revenit baietii cu plete, cu ochii minati de vise, cu bluze albe, pierduti in reveria lor totala, sa-si ameteasca foamea de altceva la masa patata de ani...
                                                                                                               (Isac Peltz, Calea Vacaresti)

duminică, 30 iunie 2013

Cartierul Uranus - Izvor - Mihai Voda, fotografii din 1979

Am primit recent, si cu recunostinta, de la dl Adrian Muresan, un set de cateva zeci de fotografii ale disparutului cartier Izvor-Mihai Voda. Sunt facute in 1979 de catre fratele sau, dl Ion Muresan.

Mai jos sunt doar o parte, insotite de identificarile si comentariile d-lui Adrian Muresan. Nu am facut decat sa adaug o harta a zonei, un fragment din harta Bucurestiului de la inceputul anilor '70. Restul imaginilor incerc sa le public cat de curand, intr-o alta postare. Speranta mea este sa serveasca candva, impreuna cu alte fotografii existente, unui proiect de reconstituire 3D a cartierului!

"M-ar bucura ca in urma acestui demers sa reintalnesc vechi cunostinte, vecini sau, cum ati spus, alti locuitori ai frumosului si regretatului meu cartier. In acest scop, puteti atasa chiar si adresa mea de mail" 
Ceea ce si fac: adrianmuresan51@yahoo.com

Din nou, calde multumiri d-lui Adrian Muresan care mi-a trimis fotografiile, insotite de explicatii atat de detaliate.

Bucuresti - sf. anilor '60 sau inceputul anilor '70 - cartierul Uranus Izvor

Biserica Izvorul Tamaduirii:

Biserica Izvorul Tamaduirii din str Putul cu Apa Rece, la capatul dinspre str.Izvor

Strada Izvor spre Mihai Voda:

"Intersectia str.Izvor, str.B. P. Hasdeu si str. Ceres cu vedere spre str. Mihai Voda. In cladirea urmatoare celei cu “Lactate”erau un magazin de paine, o frizerie si o tutungerie (care vindea si caiete de scoala)."

"Str.Izvor dinspre str.B.P.Hasdeu catre str.Mihai Voda. In cladirea din prim-plan erau un atelier de mobila si o cizmarie. In planul departat se vede fabrica Luceafarul – spalatorie si curatatorie chimica – fosta Schmit si devenita ulterior Nufarul. Nu era deci o fabrica in sensul propriu, dar toata lumea ii spunea asa."

"Poza pe str. Izvor, din fata fabricii Luceafarul catre intersectia Izvor cu Hasdeu. Se mai puteau vedea reflectoarele de la nocturna de pe stadionul Republicii (ANEF)"

"Intrarea in fabrica Luceafarul (Nufarul). Fabrica mai avea o intrare prin str.Orascu, vizibila intr-o poza ulterioara. Peste drum de aceasta intrare, fabrica mai avea niste garaje – cu compresor in curte la care ne umflam mingile de fotbal – si ceva ce semana a club-sala de festivitati."

Strada Izvor la intersectia cu Mihai Voda:

"Str.Izvor la intersectia cu str. Mihai Voda si V.A Ureche. Cladirea din fata era pe Izvor la nr. 65. La parter era un magazin de paine (vizibil in poza pe colt) si in dreapta, o cizmarie. Mai in dreapta exista candva si un mic debit de  tutun – nu mai era. Cladirea rosie din planul doi era pe Mihai Voda la nr.70."

Strada Mihai Voda vazuta dinspre strada Izvor, urcand in panta spre Uranus. "In prim-plan, cladirea de la nr 70, apoi, in spatele masinii Fiat 850, gardul de beton si poarta din spate a intrep. Frigocom (care avea intrarea prin strada izvor). In planul departat, "rondul" cu str Fonteriei si str Putul cu Apa Rece"

Acelasi segment de strada de mai sus, partea din dreapta:

"Str. Mihai Voda din dreptul nr.63 (cladirea din dreapta) apoi, in mijlocul pozei, blocul de la nr.61, colt cu str. Al. Orascu,  iar in deal, “rondul” de la intersectia cu Fonteriei si Putul cu apa rece"

Tot strada Mihai Voda cativa metri mai in fata, la intersectia cu Al Orascu (in dreapta):

 "Cladirea cu intrare boltita, cred de la nr 66, era numita "la fotograf". Aici chiar a fost un atelier foto"
 "Strada Al Orascu vazuta din intersectia cu Mihai Voda"

Tot strada Al Orascu vazuta din Mihai Voda, partea dreapta:

"Tot strada Al Orascu din intersectia cu Mihai Voda (in dreapta, blocul de la nr 61). In plan mai indepartat, intrarea din spate si o cladire mare a fabricii Luceafarul. La subsolul cladirii era o cantina. In fata acestei cladiri era strada Jupiter (nu se vede deloc in poza)"

Din nou aceeasi portiune din strada Mihai Voda, vazuta de data asta din directie opusa:

 "Str. Mihai Voda vazuta din ”rond” catre intersectia cu Izvor. Chiar in stanga incepea str. Putul cu Apa Rece, iar in planul din mijloc, tot inspre stanga, str.Al. Orascu"

Pitoreasca imagine a coltului dintre strada Fonteriei si strada Putul cu Apa Rece, imortalizata de multe ori:

"Str. Fonteriei – in sus – si str. Putul cu apa rece – in jos –  vazute din “rond”. In capatul strazii Fonteriei, in planul departat, se pot vedea panourile de la demolarea sediului garnizoanei (arsenalului, cum ii spunea lumea). Acolo a fost initial si Monumentul Pompierilor, adica la locul lui, in Dealul Spirii."

Si strada Fonteriei:

 "Str. Fonteriei vazuta din rondul strazii Mihai Voda. In dreptul gardului de beton era foarte demult, cazarma corpului de garda de la arsenal." 

UPDATE! 20 iulie 2013
Un iubitor al Bucurestiului si al blogului Unknown Bucharest, dl Sorin D., s-a oferit sa "curete" vechile fotografii de urmele timpului, pentru a putea fi admirate in toata frumusetea lor! Deci mai jos sunt toate fotografiile din postare, retusate, insa fara explicatii si in ordine aleatoare:
















duminică, 31 martie 2013

Piata Marasesti in august 1985

In august 1985, o doamna revenita in Bucuresti dupa o absenta indelungata gasea locurile familiare din zona Pietei Marasesti in plin proces de demolare. Casa in care locuise de la nastere si pana in 1961 tocmai fusese transformata intr-un morman de moloz. Fotografiile de mai jos, facute atunci de doamna Josette, sunt publicate pentru prima data. Calde multumiri d-nei Josette si d-lui Doron Midroni (Doru M.), care mi-au aratat fotografiile si mi-au dat permisiunea de a le publica pe blog. Multumiri in plus lui Doru care m-a ajutat sa-mi precizez pe harta pozitia cladirilor!
Pentru a intelege usor unde se aflau cladirile fotografiate si configuratia strazilor, am atasat hartile din 1940 si din anii '60, marcand pe cea de a doua pozitia unor repere cu stelute.

Zona Pietei Marasesti a fost printre cele greu si iremediabil afectate in urma demolarilor masive din anii '80, din ultimul deceniu al regimului dictaturii comuniste. In acei ani, 20% din centrul istoric al Bucurestiului a fost sters de pe fata pamantului cu buldozerele, pentru a se construi in loc un oras "nou" de tip socialist. Candva familiara si prietenoasa, zona Pietei Marasesti si a bisericii Dobroteasa este azi arida si straina, "curatata de istorie". Fotografiile locurilor disparute sunt o incercare de a reface necesara legatura cu trecutul pentru Bucurestiul atat de lovit, nu doar pentru cine a cunoscut acel trecut, dar si, poate chiar in mai mare masura, pentru generatiile mai tinere. Poate ca biserica Dobroteasa, martor supravietuitor al cartierului, va fi privita cu alta intelegere.

Exista foarte putine imagini disponibile ale strazilor si caselor demolate, datorita numarului redus al aparatelor de fotografiat in epoca si pentru ca in timpul demolarilor fotografiatul era o operatiune periculoasa si riscanta, fiind interzis. De aceea, daca aveti fotografii ale cartierelor si caselor de dinainte de distrugerile anilor 1980, si doriti sa contribuiti la documentarea Bucurestiului pierdut, ele pot fi scanate si trimise fie d-lui Doron Midroni (dmidroni@hotmail.com), fie direct mie (cristinaiosif23@yahoo.com), cu orice detalii care ar ajuta la identificare, anul, strada, poate amintiri personale legate de acele locuri.



Casa transformata in moloz de la coltul dintre Bd Marasesti si Calea Vacaresti (am indicat locul ei pe harta de mai sus prin steluta rosie). Putin timp inainte sa fi fost demolata, aceasta casa fusese luata ca reper intr-o fotografie a d-lui Cristian Popescu, aparuta in exceptionala sa carte "BUCURESTI-ARHIPELAG Demolarile anilor '80: stergeri, urme, reveniri". Fotografia poate fi vazuta la acest link
Casa cu balcon pe colt, aflata pe cealalta parte a Bd Marasesti fata de cea de mai sus (am indicat-o pe harta prin steluta verde). Ea apare, privita din alt unghi, intr-o fotografie a d-lui Dan Vartanian, la acest link. In aceeasi fotografie mai apar biserica Dobroteasa si imobilul de colt, cu magazin de paine la parter, din imaginea de mai jos. 
Biserica Dobroteasa, privita dinspre Piata Marasesti (indicata pe harta mea cu steluta galbena)
Imobilul de colt cu magazin de paine la parter, intersectia Calea Vacaresti-Florilor  (indicat pe harta cu steluta albastra)
"Cel putin pana in 1961, era in acelasi loc [in locul magazinului de paine] o bodega. Era acolo un celebru "cetatean turmentat" care in fiecare noapte se proptea in mijlocul intersectiei, sprijinit de un inalt felinar electric care pare sa fi fost dat jos, si de acolo tipa lucruri nu prea complimentare la adresa "Partidului si Guvernului". In vino, veritas. Cumva, peste ani, nu i s-a intamplat nimic!" (Doru)

joi, 31 ianuarie 2013

In fosta raspantie Labirint cu Mircea Voda

Toate fotografiile precum si intreg textul insotitor mi-au fost trimise de un vechi pasionat de fotografie si iubitor al Bucurestilor, CRISTIAN MALIDE. Calde multumiri pentru imaginile inedite dintr-un colt de Bucuresti disparut, cat si pentru cuvintele care dau viata imaginilor si timpului trecut. 
O singura precizare, strada Labirint apare in harta de mai jos sub numele de strada Mitropolitul Ghenadie, iar raspantia Labirint cu Mircea Voda se afla cam in locul unde se intersecteaza astazi Sf Vineri cu Mircea Voda.

Da, este vorba de intersecţia Labirint cu Mircea Vodă, iar ideea fotografiilor se datorează prietenului şi colegului meu de şcoală pe care îl cheamă ... Mircea!

Unde?
Casa de pe Labirint 22 era în piaţeta de la intersecţia Labirint cu Mircea Vodă şi Olteni. Era o piaţetă, nu o simplă intersecţie în unghi drept a două străzi, avea şi un părculeţ. Evident, toată zona a dispărut – Labirint nu mai există pînă la numărul 32, unde locuia alt prieten de-al meu. Şi chiar şi această porţiune ce a supravieţuit, nu se mai numeşte acum strada Labirint, ci ... Căuzaşi!

Harta din 1940 si piateta Labirint/Mircea Voda/Olteni

Cînd?
Este totdeauna dificil de datat pozele făcute pe film, mai ales cele de dinainte de 1989! Dupa 1992, a venit revoluţia foto, am descoperit procesul C-41 şi minilaburile automate, ce puteau face fotografii color la un preţ rezonabil. Înainte de asta, dura şi câteva luni pînă să termin un film, aşa că, şi atunci când ştiu exact data când am dat filmul la developat, sau când a avut loc un ANUMIT eveniment imortalizat acolo, nu ştiu datele pentru toate fotografiile … Este prin 1987, cred ca prin martie – se vede bine zăpada!

De ce?
Întrebarea este pertinentă – multe lucruri nu le-am documentat din indolenţă sau prostie, deşi ar fi fost posibil. Astfel, a fotografia demolarea bisericii Sfânta Vineri era riscant, iar cartierul Uranus era situat mai departe, şi nu ţinea de copilăria mea, dar aici pe Labirint-Călăraşi este inacceptabil că nu am facut foto la timp! Acolo la Micrea Vodă am făcut numai pentru că m-a chemat Mircea!

Ştiau mai de mult ca urma să îi demoleze, şi chiar eu văzusem distrugerea cum urca dinspre Splai (imaginile din 1985 cu Institutul medico-legal şi sinagoga), ba chiar lucrările se întîrziaseră. Da, poate fi şi asta o problemă, că te dărâmă mai tarziu! Astfel, la Mircea fuseseră anunţaţi că se demolează din toamna precedentă, aşa că nu mai cumpăraseră lemne şi cărbuni pt încălzire.
Cînd a venit vestea că s-a amînat cu circa şase luni, au trebuit să caute să cumpere lemne, la un preţ substanţial mai mare decât cel normal! La mine la fel, am stat mai bine de jumătate de an cu toate lucruile strînse, împachetate, cînd aveam nevoie de o carte nu ştiam ce este mai simplu, să umblu în toate pachetele să le desfac să o caut, sau să cer unui coleg să mi-o împrumute ...

Casa era situată la numărul 22, chiar pe colţul de sud cu Mircea Vodă. Majoritatea fotografiilor sunt făcute din părculeţul de vizavi, colţul de nord cu Mircea Vodă. Acest teren apare şi în planul din 1984 ca un minuscul parc, şi tocmai fusese amenajat de un an-doi: avea banci şi pomi, pini decorativi.

Detalii
Imobilul precedent, pe unde era intrarea -usa era mascata de camion:


Da, este un singur imobil, intrarea se face prin partea mai joasa care este un P+1.

Camionul cu butelii de gaz, simbol al sfârşitului anilor 80!

Aşa ceva nu exista încă în 1981, iar după 1989, au dispărut rapid! Dar în anii 1985-88 erau o prezentă foarte familiară, autobuzele cu doua „rachete” mari deasupra, iar la capetele de linie, existau dispozitive pentru încărcarea cu gaz!

Dacă nu aş şti de loc cînd sunt făcute fotografiile, autocamionul cu două butelii de gaz ar fi un bun indiciu ...

Calcanul unde a fost poşta:
În mai multe imagini, se vede calcanul de la casa dintre Mircea Vodă şi Olteni.

Piateta Labirint / Mircea Voda vazuta dinspre parculet

Acolo – unde în imagine este microbuzul - a fost o clădire cu un singur nivel, casă stil 1890, ce adăpostea un oficiu poştal. Probabil ca fusese grav avariată la cutremurul din 1977, şi de aceea a fost demolată.

Pentru mine are o valoare sentimentală deosebită – nu era poşta cea mai aproape de casă, dar în copilărie mergeam acolo să iau revista Vaillant (ulterior le journal de Pif, sau Pif Gadget), la care aveam abonament.
Era o revista remarcabila, mai ales numerele vechi, pînă la jumătatea anilor 1960, care erau tiparite pe hartie de ziar, de calitate mai proastă, dar aveau mai multe articole, povestiri, nu numai benzi desenate!

Pomii din părculeţul de vizavi:


Imobilul de pe coltul Labirint / Mircea Voda si parte din piateta vazute dinspre parculet

Nu am făcut foto cu parcul, dar pomii şi zăpada de acolo apar în mai multe imagini.
Firesc, pentru a prinde casa în întregime, cu obiectiv de 50 mm, trebuia să mă retrag pe cît posibil – parcul era binevenit! Dacă nu exista un parc sau teren viran, vederea asupra casei ar fi fost, inevitabil, şi mai limitată – intra doar parţial în cadru ...

Vedere distre strada Olteni:

In piateta

Jos era un atelier de Vulcanizare, aici se poate observa latura de pe Mircea Vodă a casei de pe Labirint 22, iar în stânga se vede părculeţul.


Imobilul Labirint No 22 vazut dinspre strada Olteni:


Imagini luate cu teleobiectivul, dinspre numerele mai mari, înspre Căuzaşi. Se observă că imobilul face parte din front de clădiri de acelaşi tip.

În fund în dreapta se văd macaralele-turn, cu aplatizarea perspectivei tipică dată de teleobiectivul de 135 mm. Nu pot să spun dacă macaralele ce se văd erau pe Zaverei, Legislatorului sau chiar mai jos înspre Splai, după Căuzaşi!




duminică, 30 decembrie 2012

Fotografii vechi cu Strada Trinitatii, azi Maximilian Popper

Tocmai am avut marea surpriza si bucurie sa primesc aceste fotografii prin bunavointa d-lui Samuel (Sami) Albuch caruia ii multumesc si pe aceasta cale, atat pentru amabilitatea de a mi le trimite, cat si pentru permisiunea de a le posta pe blog.

Fotografiile dateaza aproximativ din 1977-1978, putini ani inainte de a interveni demolarile anilor '80 din ultimul deceniu al epocii comuniste, experimentul urban care a insemnat daramarea arbitrara sub buldozere a mii de case, disparitia de strazi intregi si mai ales pierderea legaturii cu trecutul reprezentata la nivelul cel mai perceptibil de patrimoniul construit. 

Exista foarte putine imagini disponibile ale strazilor si caselor pierdute, datorita numarului redus al aparatelor de fotografiat in epoca si pentru ca in timpul demolarilor fotografiatul era o operatiune periculoasa si riscanta, fiind interzis. Acestea de mai jos sunt foarte pretioase datorita claritatii lor si a perspectivelor largi. Este vorba despre strada fosta Trinitatii, jumatate din care a fost inghitita de Bd Unirii, si a carei parte ramasa se numeste in prezent Maximilian Popper. Pentru usurinta identificarii am adaugat la final portiunea din harta Bucurestiului din anii 1940 cu Strada Trinitatii.

Descrierile imaginilor apartin deasemenea d-lui Samuel Albuch.

Rog persoanele ce ar putea contribui cu adaugiri si completari prin imagini sau propriile amintiri, care ar ajuta la refacerea memoriei locurilor si a legaturii cu trecutul, sa intervina!

Cizmaria lui Ion pe Strada Trinitatii
Strada Trinitatii Scoala Malbim
Strada Trinitatii privita spre Caritas
Strada Trinitaii intersectie cu Petre Carp
Strada Trinitatii privire dinspre Strada Traian
Strada Trinitatii numerele 38-40-42
Trinitatii nr 33
Strada Labirint
UPDATE Am gasit intamplator pe net aceasta fotografie (nu o postez din motive de copyright) care apare in cartea d-lui Dinu Giurescu "Distrugerea trecutului Romaniei", identificata de "Aventurierul". Sunt grupul de case aflate aproximativ in dreptul fostei intersectii cu str Petre Carp spre str Avram Zenovie, parte din care apar si in fotografia # 4.

Harta Bucuresti 1940 -zona Strazii Trinitatii
Harta Bucuresti 1940-Strada Trinitatii, detaliu
Harta zonei str Max Popper la inceputul anilor 1970, unde sunt vizibile si stradutele  Avram Zenovie si Racoteanu
Harta actuala a zonei strazii Max Popper

Fotografii actuale de pe strada Maximilian Popper, fosta Trinitatii

Doar trei fotografii disponibile momentan, urmand sa mai adaug altele cand reusesc sa fac rost de ele!

Max Popper no. 45, sep. 2012
Max Popper no. 53 si calcanul imobilului Marcel Iancu de la  no. 55 sep. 2012

Max Popper spre Traian si Scoala Malbim, ian. 2013

***Multumiri speciale d-lui Doron Midroni (Doru M.), a carui persuasiune a facut posibila postarea acestor imagini! Multumiri si pentru randurile trimise de d-sa, la rugamintea mea, pe care le puteti gasi in cele ce urmeaza. Ele cuprind amintiri din copilarie si anii primei tinereti legate de strada fosta Trinitatii, astazi Maximilian Popper.


****** 
In lumea Internet-ului nimic nu este stationar; ca un boomerang, aproape totul revine la… sursa. Astfel, un articol-blog publicat pe Unknown Bucharest la care am contribuit cateva comentarii in noiembrie 2010, mi-a atras din nou atentia cand, in alta nota, adaugata in martie 2012, dl. Samuel Albuch mentiona ca are fotografii cu Strada Trinitatii facute in anii 1977-1978. 

Am locuit pe strada Trinitatii, la no. 76, timp de 11 ani (1947-1958); bunicii din partea tatei au locuit timp de cateva luni, in anii 1940 sau 1941, la no. 39 sau 41; o sora a mamei cu familia sa a locuit la no. 70; am invatat la scoala Malbim de la celalalt capat al strazii (strada Trinitatii no. 8);  am spart geamuri jucand fotbal de-a lungul strazii; ma duceam la “solar” sau ma jucam in mica gradina a Bisericii Troita, cu bunavoia Parintelui.

Vorbim de teritoriul adolescentei si tineretii mele!

L-am contactat pe domnul Albuch, rugandu-l daca ar putea sa faca un “scan” si sa imi trimita fotografiile. In asteptarea raspunsului, mi-am amintit ca in luna iulie am primit de la Cris fotografii facute recent de d-sa pe strada Trinitatii, in timp ce documenta cladiri ale arhitectului si pictorului Marcel Iancu. Una dintre aceste fotografii arata casa cu no. 45, in care locuise familia B. (vezi mai jos).

 In 29 decembrie 2012, corespondentul nostru, dl. Samuel Albuch, mi-a trimis atat mie cat si lui Cris cele opt fotografii publicate mai sus! Am stat la computer, m-am uitam la fotografii si aveam un zambet care nu se mai stergea. Un zambet de nostalgie si de uimire.

In ultima vreme, probabil multumita varstei inaintate (are si varsta avantajele ei...), daca ma concentrez asupra unor strazi pe care le cunoasteam mai bine, amanuntele parca incep sa strapunga printr-o ceata si devin mereu mai mai clare, cum mi s-a intamplat in acest caz:

Fotografia #2: reprezinta Scoala Malbim, catre Parfumului si Romulus, cu trotuarul specific de vis-à-vis care se termina oarecum la infinit; am invatat acolo in clasele a 4-a si in a 7-a.

 Fotografia #4: jumatate din copilarie si intreaga mea adolescenta pot fi localizate aici!
        - Strada care se deschide la dreapta, in primul plan, este Petre Carp. Acolo, imediat dupa colt pe partea dreapta, era un croitor care intorcea paltoane mai vechi si le croia din nou, pe masura clientului. Imi amintesc ca erau captusite cu vatelina (!). Cand eram mai mic, ma suia pe un scaun sa imi ia masura...
        - Pe stanga, prima casa varuita alb. Asta este casa cu pricina: aici am spart un geam jucand fotbal. Doamna care locuia acolo a venit afara (eu incremenisem, ceilalti copii au intins-o) si nu m-a lasat pana nu am dus-o acasa la noi (la no. 76) unde a vorbit cu mama, care apoi a acoperit paguba trimitandu-ma inapoi a doua zi cu o gaina, zarzavaturi, etc., ca sa ii inlocuiasca supa de gaina ruinata de cioburi!
        - Imediat dupa casa alba este o casa inalta, cu balcoane rotunjite, no. 39 sau 41. Acolo au locuit un timp bunicii mei din partea tatei. Bunicul era tamplar si mi-a facut o cutie de unelte, si unelte in miniatura, cu care ma jucam. Cand am crescut, am vrut sa o pastrez ca sa o dau copiilor mei, dar in 1961, cand am plecat din Romania, nu am mai avut loc in cele 70 kg permise. Cumva, s-a aciuit doar burghiul miniatural; m-a urmat peste mari si peste tari, si il mai am si pana astazi!
       - Casa urmatoare, no. 45 cred, cu balconul dreptunghiular, a fost fotografiata si de Cris. Acolo, la etaj, au locuit familia B. Fiul lor, C.B.,  a devenit prin 1953 sau ’54 unul din primii elevi de pian ai aceleia care va fi, alti ani si mai tarziu, sotia mea (ea era din Bd. Marasesti, colt cu Vacaresti). Cu C.B. suntem prieteni pana azi; acum locuieste la 10-15 minute de noi. Bineinteles, atunci cand locuia pe Trinitatii, eu nici nu ma uitam la el, pentru ca el era de fapt numai un pusti...
       - De aici, uitandu-ne drept inainte, la coltul indepartat, este un bloc cu o parte din fatada pe straduta Gane si catre Turturelelor. Acolo era "solarul" cartierului, unde ne adunam copiii...
       - Daca o luai de acolo la dreapta, mergeai catre casa unde locuia o matusa cu verisoara mea primara (70), casa noastra (76), si apoi Biserica Troita si Strada Dudesti.

La coltul de NE Traian/Trinitatii erau un chiosc de tutungerie. Acolo cumparam tigari, Marasesti si Nationale. Le ascundeam cand veneam acasa, dar ce naiv am fost: cum se poate ca parintii sa nu fi simtit pe mine mirosul de tigari proaste? Ei nu au fost fumatori, dar cumva, niciodata nu mi-au spus nimic!

In ajunul reformei monetare din 1952 acelasi tutungiu imi dadea "pe sub mana" tigarile, sa i le platesc dupa reforma, de data asta cu banii mei, caci incepusem sa castig ceva bani inca de prin 1951.

Intre septembrie 1945 si iunie 1953 am trecut pe acesta portiune a strazii Trinitatii in fiecare zi de scoala: clasa a 4-a la Malbim, apoi in clasa 1-a si a 2-a de liceu (era inainte de reforma invatamantului din 1948) la scoala Cultura Max Aziel pe strada Zborului, apoi a 7-a din nou la Malbim, urmat de patru ani de liceu la Matei Basarab.

Ca incheiere, doresc sa prezint o pagina care evoca atmosfera in Calea Dudesti si in jurul ei in timpul anilor celui de al doilea razboi mondial: http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads/iunie2011_site.pdf 
Mergeti la pagina a 3-a! Desigur, viata nu era chiar atat de idilica cum este prezentata in acest articol, dar acolo am crescut si acolo imi sunt amintirile!
******