Lipscanii si asteptata regenerare

Strada Lipscani a fost la inceputurile ei cunoscuta ca Ulita Mare, fiind cel mai important drum al orasului in primele secole de existenta ale sale. Pornind de la "Poarta din sus" a Curtii Domnesti, Ulita Mare devenea dupa un traseu sinuos "Drumul Targovistei", prelungindu-se asadar cu drumul care ducea la fosta capitala a tarii.
Prima mentiune documentara a Ulitei Mari este din 1589, atunci cand domnitorul Mihnea Turcitul daruieste lui Jipa vel portar "un loc in orasul domniei-mele, in Bucuresti, pe ulita cea mare, langa curtea domniei-mele". Cu ocazia recentelor lucrari de reabilitare a infrastructurii in Centrul Istoric, aceasta prima strada, cu pavaj de lemn, a fost descoperita de arhitecti la o adancime de 3,30 metri sub nivelul actual al strazii (la numarul 57 pe Lipscani). S-a putut reconstitui si latimea strazii, dupa pozitia zidurilor hanurilor Greci si Serban Voda: era de 8 metri.

Ulita Mare forma axa vechiului cartier comercial dezvoltat in jurul Curtii Domnesti (Targul Dinlauntru). Pe ulitele Selari, Gabroveni, Covaci, Bacani, Nemteasca (azi Smardan), Islicari (azi Str. Franceza), Zarafi, Sepcari, Blanari, mestesugarii-negustori isi comercializau singuri propriile produse. Dughenele erau grupate pe specialitati, dupa un obicei general in Evul Mediu, de exemplu margelarii (negustori de margele, gateli si podoabe) intr-un loc, abagii intr-altul (abaua era un postav gros, ordinar, obisnuit de culoare alba, care era fabricat in tara ori adus de peste Dunare). Pe Lipscani se aflau mai ales negustori de tesaturi si panzeturi, si negustori de maruntisuri (marchitani).

Partea dintre Smardan si Piata Sf. Gheorghe este cea mai caracteristica pentru vechea strada comerciala. Aici se insiruiau pravalii minuscule, cu o mica fatada cu vitrina spre strada si intinzandu-se in adancime, pentru a folosi la maxim spatiul stramt existent. Pe latura de sud a strazii multe pravalii au doua fatade, una pe Lipscani, alta pe strada paralela Gabroveni.

"Lipscanii" care au dat dupa 1750 numele strazii erau negustori care se aprovizionau direct din marele targ european de la Leipzig sau Lipsca cum se zicea, renuntand la intermedierea sasilor. Del Chiaro, secretarul italian al lui Brancoveanu, pomeneste intr-o carte aparuta la Venetia (1718) de negustorii care vin de doua ori pe an de la Lipsca si aduc cristaluri de Boemia si "tot soiul de alte marfuri". Negustorii lipscani erau organizati in breasla sau "cumpania" lipscanilor, platind taxe vistieriei si primind in schimb scutiri speciale de la domnie.

In general pravaliile aveau fatada de circa trei metri (cunoscandu-se dimensiunea tip a pravaliilor, adica latimea lor la ulita, documentele vechi folosesc, vorbind despre terenuri, expresia: un loc de doua sau trei sau cinci pravalii). Multe din ele aveau sapate pivnite sub ele, cu pereti din piatra sau caramida subtire. Pivnitele erau mai valoroase decat pravaliile de deasupra lor, care adesea ardeau in incendii fiind de lemn, de aceea in documentele vechi de vanzari si cumparari, se mentioneaza mai intai pivnita sau magazia (se vinde de exemplu "pimnita de piiatra cu pravaliile de pe dansa"). De la pivnitele boltite de sub ele, mai valoroase decat pravalia dupa cum spuneam, pravaliile se mai numeau si "bolta".
Dealtfel, toata zona de sub centrul vechi este impanzita de pivnitele si hrubele adanci ale fostelor hanuri si ale pravaliilor, ale fostelor case boieresti din preajma Bisericii Selari, de ascunzatori si pasaje de refugiu dinspre Curtea Veche, multe comunicand intre ele. Pivnitele, beciurile, hrubele de sub tot centrul istoric sunt unul din secretele misterioase si fascinante ale Bucurestilor, subiect de roman sau de film cu parfum vechi.

Intre fostele hanuri de pe Lipscani, cel mai vechi ale carui venerabile ruine se pot vedea este Hanul Gabroveni (sec. 18). Aici descindeau negustorii bulgari, veniti cu marfa de la Gabrovo (de unde numele strazii).

Ruinele Hanului Gabroveni vazute dinspre Str. Gabroveni, foto dec. 2009 

Vestitul Hanul cu Tei, asezat intre strazile Lipscani si Blanari  avea pravalii de o parte si de alta a unei lungi curti interioare. Hanul a fost ridicat in anul 1833 de doi negustori care isi aveau casele si pravaliile chiar in acel loc. Erau 14 pravalii spre est si 14 spre vest, fiecare latura cu pravalii apartinand unuia dintre negustori, cu doua porti de acces pe ulitele Blanari si Marchitani (Lipscani).

Marfurile negustorilor de panzeturi si postavuri insirate pe tarabe in fata pravaliilor din Hanul cu Tei - Fotografie din anii '1930

Hanul cu Tei in prezent

Hanul cu Tei a fost norocos. Ocolit ca prin minune de Marele Foc din 1847, a fost restaurat cu grija in 1970, ceea ce ne permite azi sa admiram, intrand pe sub gangul boltit, vechile usi si obloane de fier ale pravaliilor si galeriile de lemn inchise cu sticla ale etajului.

Deschiderea Podului Mogosoaiei de catre domnitorul Constantin Brancoveanu (in 1692) a facut ca Ulita Lipscanilor ce facea legatura intre acesta si zona Bisericii Sf. Gheorghe-Nou sa creasca in importanta, devenind o zona cu activitate comerciala intensa. La 1855, capitanul Stefan Dietrich descrie Lipscanii asa: "cea mai frumoasa si vesela din Bucuresti este strada Lipscani, unde se afla cele mai bogate si luxoase magazine, care prin marimea si stralucirea lor se pot masura cu magazinele vieneze". Prin urmare la doar cativa ani dupa marele incendiu din 1847 care o distrusese in intregime strada era deja reconstruita, si nu doar ca "renascuse din cenusa", dar era mai prospera ca niciodata!

Fatadele caselor de pe Lipscani sunt un amestec de forme si stiluri, de la cel clasic la baroc sau eclectic. Din pacate multe din ele sunt ajunse la limita supravietuirii, iar daca nu se intreprinde ceva urgent se vor prabusi in curand.

O fatada "Art Nouveau"

Fatada in stil eclectic a intrarii in Hanul cu Tei, foto Sep 2010

Fotografii vechi ale Lipscanilor:

Lipscani, vedere spre Sf Gheorghe (1929)

Lipscani, fotografie interbelica

Strada Lipscani catre intersectia cu Selari (1932)

(Au fost folosite informatii din "Istoria Bucurestilor" de Constantin C. Giurescu)