duminică, 17 noiembrie 2013

Cartierul evreiesc Dudesti-Vacaresti

Memoria si parfumul cartierului Dudesti-Vacaresti si a lumii evreiesti bucurestene - fragmente din "Calea Vacaresti" de Isac Peltz

Mandria lui Şulăm Şolţ era, desigur, casa din Traian. A cumparat un bordei si a ridicat cateva incaperi omenesti. (...) Putini evrei aveau in strada asta si mai ales in partea care da spre Calea Dudesti locuinta proprie. Cei mai numerosi-negustori ambulanti, vanzatori in magazinele de pe Lipscani, samsari cu destine greu de banuit, lucratori si functionari de birou cu lefuri nenorocite- de abia isi duceau zilele.





Langa han se insirau casute cu intrarea la strada, fiecare cu cateva trepte. Erau mici pravalii de coloniale, sticlarie, un atelier fotografic, o salita de dans, in fund o scoala de copii, o "carnatarie" si alte marunte caminuri cu "stapani" rupti in coate si melancolizati de lunga asteptare a clientilor.(...)


 Se desprimavara. Calea Dudesti respira mai liber. Covrigarii si cofetarii au ornat vitrinele cu tot felul de dulciuri. In ceainarie, lumea se grabea: nu mai era frig si clientii, intoliti subtire, puteau sa mai goneasca prin cartier. Mamele isi asteptau, in fata curtii sau a dughenelor, copiii de la scoala evreiasca din Traian. In Calea Vacaresti, primavara a desfundat casele scunde.(...)

Se plimbau, adesea, pe cheiul Dambovitei, in verile aprinse ale Bucurestiului vechi, parfumat de atata liliac si inveselit de atatea laute. Pe dinaintea ochilor lui iata ca se iveste, din neguri, turla bisericii, pe care apusul a zugravit-o cu purpura curata ca in adastarea sarbatorii.(...)

 ...Calea Vacaresti isi aduna oamenii. Din departarea centrului se inapoiaza spre ulitele stramte, covarsite de bezna si mister, inalti pravaliasi cununati cu suferinta, fete subtiri in bluze usoare, mirate si obosite, babalaci chinuiti de mijloc, matroane vaste ca niste garderobe...S-au luminat iar ceainariile...Au revenit baietii cu plete, cu ochii minati de vise, cu bluze albe, pierduti in reveria lor totala, sa-si ameteasca foamea de altceva la masa patata de ani...
                                                                                                               (Isac Peltz, Calea Vacaresti)

3 comentarii:

  1. desigur. ii placea lu tataia strada traian de nu mai putea. cu toti puturosii de pe ea care il tapau de bani zilnic. cu toti invidiosii si cretinii de pe ea. ma intreb ce ar zice tataia daca ar vedea in ce ghetou sordid locuieste fata lui ( adica maica-mea Leia Peltz ) si cu mine- unicul lui nepot - Doru Peltz - in tara de foc - in ce ghetou sinistru cu chirie si o armata de gandaci si de sobolani de asemeni. da , da, placute amintiri de prin Traian 21 unde era casa bunicului - demolata de cizmaru natzionale pt a face loc piramidei boborului ... aceeiasi casa din Traian 21 de unde securitatea lui tova ana pauker si a lui ciubanu ghe ghe dej l-au saltat la miezu noptii din pat , spargand usa casei cu bocancii si asmutind dulaii militiei pe fetele lui Peltz ( Tia , sora cea betiva a mamei mele si Leia , mama mea, sora betivei cu veleitati de zugravitza ) . ani de zile tataia a fost disparut de la apel din casa familiei din Traian 21 pana cand a fost subit eliberat din puscaria politica si " lasat la vatra " cu conditia sa nu povesteasca ce i s-a " intamplat " ca sa nu supere porcii sekuritatii si pe alti tovarasi de la o anumita komunitate ... ma intelegeti ... cu respect va saluta donatoru a 80 de tablori Tia Peltz catre 5 muzee mioritice - homlesu Doru Peltz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. interesanta istorie a locului si a familiei(mi-as dori sa aflu mai multe detalii......0784714060)...dl. Marian

      Ștergere
  2. Casa fotografului (Toma) era la numarul 64, nu 66. Am locuit la etajul 2 (Andrei si Banu) si am batut mingea pe Orascu. Tatal lui Nae avea Trabantul din poza. Psete drum, inginerul Crisan avea un Gordini, unul din cauciucuri l-a desumflat fratele meu Banu! L-am cunoscut pe Relu, era mai mare, dar era si el fotbalist pe Orascu. In mod sigur au fost tramvaie pe Izvor, 3 si 8, si mai tirziu, masina 33.

    RăspundețiȘtergere