duminică, 31 ianuarie 2010

Piata Unirii, fara istorie

Piata Unirii, asa cum o cunoastem azi, este un spatiu larg la intersectia unor mari artere cu trafic intens, cu un parc in centru si flancata de blocuri de 8-10 etaje. Pe o singura latura, Hanul lui Manuc si cladirile alaturate intrerup "monumentalitatea" ansamblului.
 Piata Unirii este un loc depersonalizat si aproape sters de istorie. Ruptura de spatiul si timpul  istoric s-a produs cu mai putin de 30 de ani in urma, doar la o generatie distanta, atunci cand santierul Noului Centru Civic, inceput in Dealul Spirii, a ajuns in zona Unirii.

In constiinta bucurestenilor imaginea Pietei Unirii era inseparabil legata de dealul si Biserica Patriarhiei, de halele si piata de legume, de Biserica Sf. Ioan-Nou.


Fotografia din 1926 arata o mare parte a Pietei, dominata de uriasul complex de hale comerciale care ocupa tot spatiul. Vederea este dinspre Calea Calarasi, iar drumul larg ce se vede este Bulevardul Maria, aflat  in prelungire.
In dreapta se vede un colt din acoperisul Halei Centrale (1872), din caramida si fier, semanand pietelor acoperite din Paris. Peste drum de ea (in stanga si  pe centrul fotografiei) este Hala de peste, prevazuta cu bazine pentru pestele viu, spatii subterane si depozite. In spatele acesteia, dincolo de Cheiul Dambovitei (putin vizibil in fotografie), la poalele Dealului Mitropoliei, se vede Piata Bibescu de fructe si legume, amenajata modern in 1906 si mandria municipalitatii la vremea respectiva.


Pe partea dreapta a drumului, in plan departat este Spitalul Brancovenesc (corpul nou ridicat in 1904).


Spitalul Brancovenesc era nu doar o mostenire istorica pretioasa si o prezenta grandioasa, ci si un centru medical de elita.
La inceputul anilor '30, ca parte a planurilor regelui Carol al II-lea de modernizare, Piata Bibescu a fost desfiintata. In locul ei s-au  amenajat straturi verzi si bazine cu fantani.


Colina Patriarhiei si cupolele ei, simbol al Bucurestilor istorici, erau reperul vizual dominant al Pietei Unirii.

Din capatul opus al Pietei, Biserica Sf. Ioan-Nou raspundea Bisericii Patriarhiei ca un al doilea strajer al zonei:


Piata Unirii in anii '50, inainte de construirea magazinelor Unirea si Cocor. In plan departat se detaseaza Biserica Sf. Ioan-Nou (din sec.XVIII, adesea numita de bucuresteni Sf. Ioan Piata). La dreapta ei, case ale vechiului Cartier evreiesc. Mai departe spre dreapta, dincolo de cheiul Dambovitei, trebuie sa fi aparut privirii si turnurile de la Radu Voda.

La momentul la care vederea de mai sus este datata se realizase recent (1943) deschiderea Bulevardului 1848 ce unea Piata Universitatii cu Piata Unirii, impartind Centrul vechi in doua si taind strazile respective, intre care si Calea Mosilor, Baratiei, Lipscanii. In curand Bulevardul (azi Bratianu) avea sa fie continuat catre sud, prin deschiderea (in 1960) a Bulevardului Dimitrie Cantemir. 


In fotografia de mai sus se pot observa Spitalul Brancovenesc si in spatele copacilor cupolele Bisericii Domnita Balasa, atunci vizibila dinspre Piata (Hans Oerlemans, pasionat de tramvaie, a facut in anii '70 si '80 o serie de fotografii cu ele, care au devenit adevarate documente ale acelei perioade; foto de pe site-ul Tram Club).


Vedere spre Hala Unirii si Hanul lui Manuc; tramvaiul tocmai a parasit statia de pe Splai din dreptul  Halei.


Biserica Sf. Ioan-Nou si magazinul Unirea cu infatisarea lui initiala; magazinul construit in 1977 a fost extins in 1986 si "recarosat" pentru a semana noilor blocuri.

Hala Unirii a fost ultimul dintre edificiile demolate din Piata. O data cu daramarea ei se incheia o istorie a comertului in Piata al carei inceput (Targul Dinlauntru) se confunda cu inceputurile orasului. Bucurestenii din generatia mai matura isi mai aduc aminte de Hala Unirii (unde in ultimii ani erau mereu cozi) si de piata alaturata, mereu forfotind de lume, de statia de tramvai de langa Dambovita, chiar in dreptul Halei, de malurile ierboase ale raului (albia nu era inca betonata).

Azi, datorita blocurilor inalte ce incadreaza poalele colinei si a modificarii perspectivei, colina Patriarhiei este vizibila doar daca te situezi pe axul ei. In celalalt capat al Pietei, Biserica Sf Ioan-Nou este inchisa intre doua blocuri, iar piata de legume si fructe a disparut.


Modificarea perspectivei in Piata Unirii. Colina Patriarhiei, in stanga plan indepartat, este partial acoperita datorita celor doua blocuri (nu se vede decat baza colinei). Statutul de semnal vizual si de simbol al Patriarhiei a fost anihilat de blocurile masive din jur si Casa Poporului din fundal.


Vedere spre locul unde se ridica complexul Spitalului Brancovenesc. Spitalul Brancovenesc vechi era asezat  partial pe locul blocului, partial de-a curmezisul Bd. Unirii. Corpul nou al spitalului era la dreapta lui si putin mai in fata.


Vedere spre Magazinul Unirea; Biserica Sf. Ioan-Piata se afla azi in spatele blocului din centrul fotografiei (pe directia stalpului de iluminat), plan departat.


Maxima vizibilitate pentru Biserica Sf. Ioan-Nou. Dupa ce a fost translatata si alipita blocului din stanga, biserica a fost apoi ferecata complet prin construirea blocului din dreapta...

Ce-i de facut pentru umanizarea Pietei Unirii? Parcul din mijloc este suficient de mare incat sa se amenajeze o noua piata de legume si fructe, locuri de parcare pentru a o deservi si sa ramana si spatiu verde cu alei si banci...

5 comentarii:

  1. Felicitari pt articolul bine documentat si frumos ilustrat.
    Piata Bibescu Voda a fost construita in anii 1872-74 dupa planurile lui Alexis Godillot, din pacate dupa demolarea Palatului Bibescu de unde si-a luat si numele. Tot din pacate fotografiile cu acest palat aproape ca lipsesc. A fost Palatul Domnesc al lui Gheorghe Voda Bibescu si era unul din cele doua palate de pe Dambovita ale lui Constantin Brancoveanu ; celalalt era pe locul actualului Bloc Gioconda (Bibescu a ajuns proprietar al palatului de sub Mitropolie in urma primei casatorii ; prima sotie era o brancoveanca).
    Piata Bibescu a fost construita cu stil si cu o buna functionalitate ; ma indoiesc insa ca in interior era asa de eleganta, am fotografii. A fost piata de gros pt legume si fructe a orasului de unde se aprovizonau negustorii mai mici. Cumparaturile en detail se faceau in hale.
    Dupa ce s-a demolat Piata Bibescu, locul a capatat numele de Piata 8 Iunie (Ziua Restauratiei).
    Cand s-a daramat Hala Mare (Hala Ghica), autoritatile comuniste au vrut sa o dea la fier vechi, dar o societate belgiana a aflat, si a obtinut permisiunea sa transporte peretii intr-un oras din Belgia, unde, zice-se, au reasamblat-o.

    RăspundețiȘtergere
  2. Piata Bibescu a fost amenajata in 1874 ca piata de legume en gros, apoi transformata in 1906 intr-una mai moderna si mai civilizata, deoarece, cum relateaza F. Dame, piata care "oferea cel mai oriental spectacol" era "mizerabila", nepotrivita cu vecinatatea Catedralei Mitropolitane si a Camerei Deputatilor...Noua piata, asa cum a fost conceputa, un spatiu larg de forma patrata inconjurat pe trei laturi de constructii, porti impozante la colturi, pavilioane in interior, era chiar eleganta. Privind fotografiile, poate ca era intr-adevar neingrijita. Problema asta a curateniei este o meteahna veche la noi!
    Foarte interesant ce spuneti despre transportarea Halei in Belgia si reasamblarea ei acolo. Sa existe oare Hala pe undeva printr-un oras belgian?!
    Va multumesc pentru cuvintele de apreciere. Am admirat mereu tinuta articolelor dv. si va urmaresc cu atentie si simpatie, chiar daca nu v-am scris intotdeauna. Daca nu este o indrazneala prea mare, considerati-ma o prietena de la distanta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu daca ar fi indicat sa se reinfiinteze hala si piata de legume pe vechiul loc, dupa cum nici re-introducerea tramvaielor spre Cosbuc nu mi se pare o idee inspirata. Abia am scapat de mizeria si aglomeratia din centru si ne grabim sa le aducem la loc!
    Mai benefica mi s-ar parea reconstruirea spitalului in scuarul Pietei Unirii, daca tot s-a renuntat la amplasarea catedralei acolo. Nu mi se pare o tragedie demolarea unei cladiri, acum avem toata libertatea de a le reface, sigur nu chiar pe acelasi loc, dar in apropiere.
    De fapt, unele din monumentele disparute erau, la randul lor, reconstruite pe locul altora, dar acest fapt nu prea era cunoscut. Orice cladire are o durata de viata limitata, de regula, la 100-200 de ani, dupa care incepe sa se degradeze. Important e sa nu cada in uitare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Piata nu trebuie sa implice numaidecat mizerie, poate fi ingrijita. Aglomeratia care deranjeaza este a masinilor, nu a oamenilor. Zona nu este deservita de nici o piata (sper ca cea de la Amzei se va redeschide).
    Nu poti reface spitalul Brancovenesc, ar fi doar o alta cladire fara nici o legatura cu fostul monument.

    RăspundețiȘtergere
  5. Piata Unirii a fost mutata in '87 in incinta complexului agro-alimentar din spatele magazinului Unirea (asa-numitul circ al foamei), exista acolo o zona cu tarabe.
    Ma surprinde faptul ca preferi reamenajarea pietei in locul spitalului. Daca ar arata exact la fel si ar fi situat peste drum de fostul amplasament, eu zic ca s-ar face o reparatie foarte serioasa. Nu mai vorbesc de potentialul turistic. Acum ne dam de ceasul mortii ca s-a demolat cartierul Uranus, dar daca nu s-ar fi intamplat, foarte putini ar fi auzit de el si probabil cladirile ar fi fost inlocuite pe sest cu altele noi. Faima cartierului a crescut enorm in urma demolarii, iar o reconstructie minima ar atrage un mare numar de turisti romani si straini.

    RăspundețiȘtergere