Calea Mosilor si agonia cladirilor istorice

Acum catva timp s-a prabusit o casa de pe Calea Mosilor. Starea ei facea sfarsitul previzibil. Si alte cladiri istorice, a caror degradare pare a-si fi atins ultima limita, cum ar fi Hanul Solacoglu sau vechiul hanisor de langa Biserica cu Sfinti, asteapta aceeasi soarta iminenta. Importanta data de tipologia caracteristica, de vechime si de istoria cuprinsa intre zidurile lor ar impune respect si grija fata de aceste putine vestigii ale trecutului care ne-au mai ramas.

Calea Mosilor (sau Podul Targului din Afara) a fost unul din cele mai importante drumuri din Bucuresti inca de la inceputurile sale, de fapt a fost premergator intemeierii orasului. Podul Targului din Afara se prelungea cu marea cale comerciala care facea legatura spre rasarit cu Moldova si mai departe spre Lvov (Liov), dar si cu vechile porturi Galati si Braila .

 Podul Targului de Afara incepea de langa Curtea Domneasca, din locul cunoscut ca Piata Sf. Anton, ca toate celelalte poduri domnesti, si facea legatura -dupa cum o arata si numele- cu targul din afara, targul sau oborul de animale al Bucurestilor care trebuia sa fie dincolo de bariera orasului. Cum targul s-a tot mutat (de langa Biserica Sfintilor in locul din preajma Bisericii Oborul Vechi, langa Foisorul de Foc- al carei nume aminteste tocmai acest lucru-  iar in fine in zona cunoscuta azi a Oborului), Calea Mosilor s-a prelungit mereu catre Est.  

Importanta Caii Mosilor este sugerata de faptul ca a fost primul drum pavat cu piatra (in 1825- fiind intrebuintata piatra de rau, intentia fiind a se utiliza "piatra cea mai tare aflata in muntii Tarii Romanesti, asa ca sa fie acest caldaram mai bun decat acel care este facut la cetatea Brasovului").

Calea Mosilor porneste azi de undeva din spatele magazinului Cocor, trece pe langa fostul magazin "La Vulturul de mare cu pestele in gheare", primul "magazin universal" din Bucuresti, cu etaj, fost intai la Piata de Flori (azi sediu de banca), prin dreptul Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, ctitorie a boierilor Balaceni de secol XV (distrusa la Marele Foc din 1847 si ulterior refacuta in forma prezenta) care se intrezareste pe dreapta printre doua case...

Trebuie stiut ca fosta mahala Sf Gheorghe Vechi ale carei ulicioare au fost taiate de prelungirea Bulevardului Coltei spre Piata Mare in anii '40 este cea mai veche vatra a orasului, aici la raspantia dintre Calea Mosilor si prelungirea Lipscanilor sunt de gasit urmele satului ciobanului Bucur.
Intersectia Calea Mosilor cu Sf. Vineri este azi o rascruce cu terenuri virane si o parcare ce nu mai spune nimic despre importanta acestor stravechi locuri legate de istoria si evolutia orasului.

Istoria care mai poate fi citita prin cladirile ramase este foarte putina. Constructiile cele mai vechi existente in zona "protejata" cuprinsa intre Bd. Bratianu si Bd. Carol, in afara de biserici, nu sunt mai vechi de mijlocul secolului XIX. Orasul de secol XIX  este amestecat cu blockhouse-uri din perioada interbelica, parcari betonate, locuri virane si chiar constructii moderne (si anoste) care afecteaza si mai mult o zona oricum alterata de timp.

La intersectia cu Sf Vineri pe dreapta Caii Mosilor, intre doua terenuri virane, este o casa veche negustoreasca de sfarsit de secol XIX. Parterul este alterat de termopane insa la etaj batranele ziduri si ferestrele au ramas atinse doar de vreme.

Pe stanga, mica Biserica Razvan (sec.XVI):

Langa Biserica Razvan era candva Hanul Nicolescului frecventat de evrei, han care avea si sinagoga construita in 1789; cativa ani mai tarziu, cu prilejul unei reclamatii cercetata de stapanire (atunci austriaca), mahalagii se plangeau ca "acea mahala s-a umplut toata de evrei, dand pe pravalii indoit pret chirie".

Casa negustorului bulgar Hristo Gheorghieff din 1867

Peste drum de Biserica Razvan, fostul han evreiesc

 Aceleasi cladiri apar din perspectiva opusa intr-o fotografie din aprilie 1978, cu fix 32 de ani in urma, ceea ce ne permite sa observam degradarea caselor petrecuta intr-un interval relativ atat de scurt de timp:

O alta fotografie din 1978 priveste spre intersectia cu Hristo Botev:

Casa din centrul imaginii in spatele tramvaiului:

Dincolo de intersectia cu Hristo Botev, in preajma Bisericii Sfintilor strada sinuoasa si ingusta pastreaza un front relativ compact de case negustoresti, case cu un etaj si pravalii la parter, cu bolta si curte interioara, hanuri (latura de nord a Caii Mosilor, langa Biserica Sfintilor, si casele de pe Strada Sfintilor din spatele Bisericii):

In dreptul altarului bisericii a existat candva o "fantana de raspantie" pe care primarul Pache Protopopescu pusese sa se construiasca.

Vechiul hanisor din spatele Bisericii Sfintilor (sus); intr-o fotografie din 1985, realizata de dl. Cristian Popescu (pe care nu o pot posta) hanul acesta inca arata decent.

Biserica Sfintilor (1728) si Strada Sfintilor

.Peste drum de Biserica Sfintilor, in spatele gardului metalic, bucata de zid (vezi foto de mai jos) este un vestigiu al fostului Han Cernica,construit in a doua jumatate a sec. XVIII. Aici calugarii de la Manastirea Cernica de la marginea de N-E a Bucurestilor se adaposteau cand veneau sa incaseze veniturile caselor si pravaliilor pe care manastirea la avea in Bucuresti. Hanul desfacea si o parte din produsele manastirii. Strada alaturata (care azi se cheama Parintele Staniloae) purta pana nu demult numele hanului;

Urcand in continuare pe Calea Mosilor, pe dreapta niste case cu fatada urmand curba strazii sunt fostele case ale asociatilor Popp si Bunescu (cei care au ridicat magazinul "Bucuresti" din gura Lipscanilor):

Dupa coltul cu Strada Paleologu Calea Mosilor ajunge la ruinele  Hanului Solacoglu:

Este probabil cea mai veche constructie ramasa in picioare pe Calea Mosilor. Hanul a fost construit la 1859, anul Unirii, cand fratii Solacoglu au ridicat un cat deasupra pravaliilor existente. Cladirea are doua ganguri boltite prin care se intra in curtea interioara, pivnite, pravalii si apartamente de locuit la catul de sus. Fatada prelunga numara 20 de ferestre la etaj. Zidurile au peste un metru grosime. Sub toata mizeria cladirii care a vazut si a patit multe, cu toata tencuiala cazuta, ferestrele sparte, zidurile roase de igrasie, inca se mai vad ornamentele delicate ale ferestrelor si cornisei.
De curand o parte din acoperisul Hanului Solacoglu care a depasit 150 de ani s-a prabusit! Nu s-au putut gasi solutii pentru a salva macar acest vestigiu reprezentativ pentru Calea Mosilor si pentru Bucurestii veacului XIX.

Dupa intersectia cu Bulevardul Carol, Calea Mosilor sistematizata nu mai pastreaza nimic din istoria ei.

UPDATE
Prin amabilitatea lui George M. am primit fotografii ale casei de pe Calea Mosilor de curand prabusite, luate in iunie 2009:

Parcul si casa Cazzavillan

La raspantia strazilor Temisana, Transilvania si Luigi Cazzavillan se afla un scuar cu un parculet si un monument cu fantana in centru. Parculetul, monumentul si cladirile din preajma redau șarmul Bucurestilor inceputului de secol 20.

Bustul de bronz asezat pe un soclu din piatra il reprezinta pe jurnalistul Luigi Cazzavillan* (1852-1902), fondatorul ziarului Universul, de mare circulatie in epoca (unul din amorasii ce inconjoara baza soclului tine in maini ziarul). 

Parculetul si monumentul au fost restaurate relativ recent dar casa de pe o latura a scuarului (de pe Strada Temisana) unde se pare ca ar fi locuit Luigi Cazzavillan sta sa cada. Seamana cu un palazzo italian, cu ferestre avand coloane in torsada. Despre ea s-a vorbit si s-a scris mult. Casa nu este doar un simbol al patrimoniului arhitectural local, dar si un simbol al starii acestui patrimoniu: in ruina, cu ferestrele sparte, este lasata sa se prabuseasca.

In parc se afla o veche fantana de baut asezata aici de la deschiderea parcului, probabil primii ani ai sec.20. Fabricantul este mentionat pe o placuta de la baza fantanii. Este interesant ca firma respectiva din Cincinnati inca functioneaza (am verificat pe internet!):

_________________

*Luigi Cazzavillan a fost o personalitate remarcabila. Fost voluntar in armata lui Garibaldi, s-a stabilit in Bucuresti in 1877 in calitate de corespondent de razboi pentru ziarele italienesti. Dupa incheierea razboiului s-a casatorit cu o romanca si a ramas in tara. Luigi Cazzavillan a lucrat o vreme ca profesor de italiana iar apoi s-a lansat in jurnalistica, fondand mai multe ziare. Unul dintre ele purta un nume semnificativ pentru misiunea asumata: "Fratia romano-italiana". Ziarul Universul fondat in 1888 a devenit insa cel mai important cotidian independent roman. Intr-o perioada in care la Bucuresti mai apareau multe alte publicatii, Universul a reusit sa ajunga cel mai raspandit ziar al vremii datorita  neangajarii politice (era un cotidian de informatie) si al pretului foarte coborat. Universul a fost si primul ziar inzestrat cu o masina de tipar rotativa.

 Din beneficiile realizate, Cazzavillan a finantat o Scoala Italiana la Bucuresti. Scoala care se afla in aceeasi piateta a fost daramata datorita starii de ruinare in care ajunsese.  

Dupa moartea sa, in fata casei in care a locuit au fost construite parculetul si monumentul restaurate relativ recent (desi parculetul nu respecta forma initiala). Contributia lui Luigi Cazzavillan la viata societatii timpului sau justifica din plin ca o strada, un parculet si un monument din Bucuresti sa-i poarte numele.