Cartierul Uranus-Izvor si Bisericile din Dealul Arsenalului

“Niciodata in secolul nostru vreo forta umana nu a pus constient si ostentativ in aplicare un program care in timp de pace sa duca la distrugerea voita a patrimoniului artistic al unei intregi natiuni, asa cum constatam in Romania.” (Consiliul International al Monumentelor si Siturilor, declaratia Adunarii Generale din mai 1984)

Interventia de proportii facuta pentru eliberarea terenului in vederea construirii Casei Republicii, actualul Palat al Parlamentului, a dus la eliminarea cu brutalitate a Cartierului Uranus-Izvor, ras de pe fata pamantului, si la nivelarea dealului. Nu foarte departe de centru, dar oarecum izolat de acesta, a existat cu numai 30 de ani in urma un cartier tihnit, aparte prin strazile sale in panta, unice in Bucuresti.

Bucurestii au fost dintotdeauna caracterizati de prefaceri si schimbari, mai mult sau mai putin fericite. Nu este si cazul Cartierului Uranus-Izvor, care evoluase intr-un ritm lent.  Exista un sens al continuitatii, al apartenentei la locuri. Odata cu vechiul cartier s-a pierdut un lucru care se invata in timp: modul de a trai in comunitate.
Am putut sa-mi dau seama in mod repetat ca cei care au trait in cartierul Uranus-Izvor au si astazi nostalgia lui.

Povestea strazilor si bisericilor disparute din aceasta parte desfigurata de oras trebuie cunoscuta pentru a reface astfel legatura necesara cu trecutul.

Imaginile de mai jos apartin dl. Dan Perry. Domnia sa a realizat in anii '80 cateva fotografii in cartierul in care a locuit, ce avea sa dispara doar cativa ani mai tarziu. Pentru eventuala identificare adaug mai intai un fragment dintr-o harta a zonei Uranus-Izvor de la sfarsitul anilor '60 sau inceputul anilor '70 (harta luata de aici):

Si un alt fragment de harta din 1980:

Fotografiile din cartierul Uranus Izvor sunt foarte pretioase, fiind rare.

Strada Arionoaiei (1980), una dintr-un sir paralel de stradute ce coborau dinspre Uranus spre Antim. Ele sunt  azi suprapuse de Bd. Libertatii si maidane. Foto Dan Perry

Strada Ion Taranu (1980), foto Dan Perry

Strada Uranus (1980), foto Dan Perry

Zona Izvor adiacenta zonei Uranus, cu strazile Mihai Voda, Sf. Apostoli, Vanatori  avea un caracter diferit. Casele erau mai inalte si mai elegante, formand un front compact. Era una din partile orasului ce fusese la inceputul secolului locuita de evrei, cu un aer specific burghez, de inceput de secol XX.

Strada Mihai Voda spre Splaiul Independentei. Zecile de fotografii realizate de dl. Dan Vartanian inainte si in timpul demolarilor in acest cartier (si in alte zone ale orasului) sunt un document nepretuit.

Aceeasi strada putin mai sus, la intersectia cu Sf. Apostoli; foto Dan Vartanian, ca si urmatoarele

Strada Bateriilor la capatul dinspre Sf. Apostoli

Strada Sf. Apostoli catre Mihai Voda; in dreptul masinii parcate, Strada Sapientei (toate identificarile de strazi din fotografiile dl. Dan Vartanian apartin lui G.Graur, "Aventurierul")

Revenind pe dealul Uranus:

Str. Cazarmii intersectie cu Constantin Moroiu

Strada Cazarmii spre Uranus

Intersectia Str. Uranus cu Str.13 Septembrie (stanga) si Str. Cazarmii (dreapta)

Strada Fonteriei (care coboara in panta din stanga) la intersectia cu Strada Putul cu Apa Rece (in dreapta). Cu multumiri d-lui Adrian Muresan pentru corectare!

Stadionul Republicii (ANEF)

Pentru completarea imaginii vechiului cartier vezi aici si fotografii  cu Strada Sapunari (fosta Aleea Ganea), straduta neafectata de demolarile din anii '80.

Odata cu strazile au pierit si trei biserici din Dealul Spirei: Alba Postavari, Spirea Veche si Izvorul Tamaduirii, toate in 1984. Alte doua au fost mutate de pe locul lor istoric: Bisericuta Schitului Maicilor, in 1982 si Biserica Mihai Voda mutata in 1985 (despre Ansamblul Mihai Voda am scris un articol aici)

"Biserica Alba- Postavari" era asezata pe amplasamentul de acum al Pietei Constitutiei, partea dinspre sud a rondului de unde porneste Bd.Unirii ( pe Str. Bateriilor, aproape de coltul cu Str. Cazarmii). Una din cele mai vechi biserici atestate din Bucuresti (sec.XVI), a fost distrusa pentru totdeauna in martie 1984 (in Duminica Floriilor!).

Biserica Alba Postavari inainte de demolare; gramezile de pamant vizibile in imagine sunt de la lucrarile in Dealul Arsenalului,  pamantul excavat fiind depozitat in preajma bisericii.

Biserica Alba Postavari in timpul demolarii;  apropiind imaginea se recunoaste in plan departat Biserica Spirea Veche ce urma sa fie daramata o luna mai tarziu.

Harta zonei Izvor dupa 1999, cu amplasamentele bisericilor daramate si translatate.

Biserica Alba Postavari se afla in afara conturului enorm ocupat de asa-zisa Casa Poporului, deci nu i-ar fi stat in drum (lucrul este valabil si pentru celelalte biserici daramate sau translatate din Dealul Spirii: Spirea Veche, Izvorul Tamaduirii, Mihai Voda, Schitul Maicilor). Deranja insa prin simpla ei prezenta si prin ceea ce reprezenta: trecut, traditie.

Biserica Spirea Veche demolata in aprilie 1984, fusese ctitorita in sec.18 de doctorul Spiridon Kristofi, dupa al carui nume (Spiridon sau Spirea, nume grecesc foarte raspandit) a fost numit si dealul, pana atunci cunoscut ca Dealul Mihai Voda. La daramare a trebuit dinamitata de mai multe ori, deoarece era printre primele biserici la a carei structura de rezistenta se folosise beton armat.

Biserica Izvorul Tamaduirii a fost demolata in trei zile, in august 1984. Altarul ei este ingropat astazi in talazul din partea de N-V a Casei Poporului, la intersectia strazii Izvor cu strada B.P.Hasdeu.

Bisericuta Schitul Maicilor se afla unde este acum un spatiu verde, la coltul de S-E al Casei Poporului. Ea a supravietuit, dar in conditii grele.

Schitul Maicilor si aleea sa de trandafiri;

Biserica Schitul Maicilor a fost mutata de pe locul unde statuse 265 de ani (prima dintre bisericile translatate) ajungand intr-o zona reziduala din spatele blocurilor de la Bd. Libertatii. Cuhnia veche din 1726 si ansamblul de chilii din jur, restaurate si in buna stare la acel moment, au fost insa distruse.

Schitul Maicilor si o parte din chiliile in stil brancovenesc.

Schitul Maicilor in noua locatie; acesta este capatul actual al Strazii Antim! Mica biserica nu are nici un fel de spatiu propriu sau imprejmuire. Geamurile termopan care inchid pridvorul sunt cel mai mic dintre rele.

Se vede capatul rupt al Strazii Antim care se sfarseste brusc intr-un bloc (Strada Antim se prelungea altadata pana la intersectia cu Rahovei). In fotografie, in coltul dreapta jos este Manastirea Antim avand in fata turnul clopotnita.
(Cititi si articolul despre Manastirea Mihai Voda si tezaurul pierdut din Dealul Arsenalului)

Vechea scoala si Institutul de binefacere de la Biserica Udricani

Mergand pe Strada Sf.Vineri, mai sus de Piata Unirii, si de acolo luand-o pe Strada Clucerul Udricani ajungem la Biserica Udricani. In spatele acesteia se vad niste case scunde si batrane:



Inscriptia de pe zidul casei ne instiinteaza, in grafia acelui secol: "Institutul de binefacere claditu cu fondurile santiei salle protoereulu judetului ilfovu TEODOR ICONOMU pentru memoria sa si a consoartei salle ECATERINA 1877"



Casele au avut deci functiunea de asezamant de binefacere. Constructia a fost amenajata in 1877, anul Razboiului de Neatarnare, ca azil pentru vaduvele de razboi.

Biserica de la Udricani a fost insa faimoasa pentru scoala romaneasca ce fiinta aici inca de la inceputurile ei. In chiliile Bisericii Udricani, ctitorita de jupan Udrecan Clucerul la 1735, a existat una din primele scoli din Bucuresti. La vremea aceea mai erau doar Scoala de la Sf. Sava si cea de la Biserica Sf. Gheorghe Vechi.

Ion Ghica in Scrisorile sale catre Vasile Alecsandri cu multa caldura evoca lectiile ce se tineau in curtea bisericii:

"Primprejurul bisericii, in mahala, intre livezile de meri, de peri si de duzi, se zareau vreo10-15 invelisuri cu streasina iesita ca o umbrela, sub care locuiau cativa cavafi, croitori, islicari si cojocari; acestia cand plecau la pravalie isi trimiteau copiii la dascalul Chiosea, ca sa nu strengareasca pe ulita (...) Dar sa ne intoarcem la scoala noastra de la Udricani, scoala sub albastrul cerului, pe prispa bisericii, unde cand ploua copiii se ghemuiau in odaia tarcovnicului jos pe caramizi sau in clopotnita de citeau si scriau pe genunchi si pe branci..."

Scoala romaneasca in aer liber (1842, gravura in lemn).

Aici au invatat carte, intre altii, boierii Vacaresti, logofatul Greceanu, Anton Pann, Petre Ispirescu, Ion Eliade. Biserica Udricani a avut si o faimoasa scoala de caligrafie.
Scoala Romaneasca, impreuna cu scoala de caligrafie, un azil pentru oameni saraci sau in varsta si cu Institutul de binefacere construit mai tarziu pe terenul bisericii au format Asezamintele Udricani.

Casele Institutului de binefacere si casa parohiala de alaturi vor fi in curand daramate pentru a face loc unor constructii noi, conform unui proiect ce intentioneaza refacerea Asezamintelor Udricani.

Locuri nestiute in Bucuresti- Strada Sapunari din fostul Cartier Uranus

Fostul Cartier Uranus-Izvor de pe fostul Deal al Arsenalului a fost distrus la inceputul anilor '80 pentru a face loc Casei Republicii (azi Palatul Parlamentului). Avea strazi pietruite, umbrite de copaci si case vechi de  inceput de secol.

Astazi zona de la sud de Casa Republicii este dezolanta.

Strada Sapunari este o straduta, mai mult o alee, ramasa nedemolata. Prinsa intre Calea Rahovei si Strada Uranus, in apropiere de vechiul ansamblu al Vamei Bucuresti Antrepozite, Strada Sapunari a scapat demolarilor din anii '80 dar nu si decaderii in care a cazut ulterior regiunea inconjuratoare, astfel incat o vizita in zona poate fi destul de neplacuta (pentru a folosi un eufemism!)

Totusi, straduta scurta si foarte ingusta si-a pastrat pavimentul din piatra, asa cum era altadata in tot cartierul. Curtile sunt foarte mici, casele inghesuite. Unele au garduri cu plante agatatoare sau cate un copacel. Chiar daca unele case necesita renovare iar altele sunt uratite, strada da o buna idee de cum arata acel cartier pierdut pentru totdeauna.

Povestea Manastirii Mihai Voda

Traversand Podul Izvor dinspre Schitu Magureanu si Teatrul Bulandra, de cealalta parte gasim spatiul larg al Parcului Izvor, dincolo de care apare omniprezenta Casa Republicii (sau Casa Poporului, azi sediul Parlamentului). Nu stiu cati din generatia mai tanara cunosc faptul ca pe locul Parcului Izvor a existat acum doar 25 de ani un mic deal, pe care se inalta una din manastirile cele mai vechi si mai incarcate de istorie, manastirea Mihai Voda. Cati au auzit macar de aceasta manastire si stiu care a fost soarta ei.

Acum 25 de ani, de cealalta parte a Podului Izvor drumul continua cu Strada Uranus (care intalnea undeva mai la sud Calea Rahovei), iar pe stanga, dincolo de un mic spatiu numit Piata Arhivelor, se aflau zidurile de incinta ale Manastirii Mihai Voda.

Podul Izvor spre Strada Uranus si Manastirea Mihai Voda. Fotografia apartine d-lui  Lazar Dinu.

Imagine panoramica a Bucurestilor la 1927. Se pot repera Podul Izvor (numit atunci si Podul Uranus), Manastirea Mihai Voda, Arsenalul Armatei si o parte din cartier. Se mai poate observa si disparutul Pod Mihai Voda.

Dealul disparut purta Ansamblul Mihai Voda, patrimoniu de valoare inestimabila, cu manastirea ridicata de Mihai Voievod Viteazul in 1589, inconjurata de ziduri de incinta si adapostind Arhivele Statului. In curtea manastirii era un important sit arheologic, pe acest loc existand urme ale unei stravechi asezari geto-dace vechi de 3000 de ani. Intre valorile de la Mihai Voda trebuie amintita, conform istoricului Constantin C. Giurescu, cea mai veche pivnita de pe aria bucuresteana.

Inceputurile manastirii se leaga de o legenda. Se spune ca Mihai Viteazul, pe cand nu era inca domn dar reprezenta un pericol pentru scaun, a fost prins, acuzat de tradare si condamnat la moarte de catre domnitorul de atunci Alexandru cel Rau. In drum spre locul de executie, trecand pe langa Biserica Alba Postavari (care se afla pe locul de azi al Pietii Constitutiei) a cerut ca o ultima dorinta sa fie lasat sa se inchine. Rugamintea fiindu-i acceptata, Mihai s-a legat in fata icoanei Sf Nicolae sa ridice o biserica daca scapa cu viata. Ajuns in fata calaului la locul de executie, acesta impresionat de statura impunatoare a viitorului voievod a fugit, iar la rugamintile boierilor sentinta a fost ridicata. Astfel Mihai si-a tinut legamantul si a ridicat pe dealul din apropiere manastirea care urma sa devina un reper major al orasului.

Manastirea lui Mihai Viteazu a fost bogat inzestrata de domnitorii care au urmat si a fost mult admirata, pastrandu-se in acest sens marturiile unor calatori straini ce au vizitat-o.

Manastirea Mihai Voda si podul de lemn inalt, cu rampe de acces, ce traversa catre manastire dinspre Gorgan (cam unde este azi Podul Izvor) (acuarela din 1794 de W.Watts, dupa un desen de Luigi Mayer, prima imagine cunoscuta si realista a Bucurestilor).

Manastirea a fost martora atacurilor turcesti conduse de Sinan Pasa, a asistat la momente tragice si a trecut prin incendii si cutremure; a fost resedinta mai multor domnitori iar tot aici s-a adapostit Tudor Vladimirescu in 1821; in timpul razboiului ruso-turc casele domnesti au fost transformate in spital; mai tarziu, dupa secularizarea averilor manastiresti, au fost aduse aici Arhivele Statului, construindu-se pe locul vechilor pivnite ale manastirii Palatul Arhivelor Nationale (1925).

Valoarea exceptionala a Manastirii Mihai Voda ca parte integranta a istoriei si memoriei orasului si ca patrimoniu artistic si arhitectural a fost dintotdeauna recunoscuta. De-a lungul timpului ansamblul manastiresc a  fost de multe ori reparat si refacut cu grija, iar dupa primul razboi mondial au fost intreprinse lucrari complexe de restaurare.

Cu toate acestea, in ciuda eforturilor si staruintelor depuse pentru prezervare si a ceea ce reprezenta Manastirea Mihai Voda, la momentul "sistematizarii" din anii '80 s-a decis indepartarea bisericii si a turnului clopotnita si demolarea cladirilor inconjuratoare (Arhivele Statului).

Biserica manastirii, impreuna cu turnul clopotnita au fost mutate de pe dealul pe care dainuisera timp de 400 de ani si translate in panta pe o distanta de 289 m. Dealul insusi a fost nivelat si transformat in parc. Astazi biserica se afla pe Strada Sapientei, ascunsa privirilor in spatele blocurilor de pe Splai si prea putin stiuta.

Din cauza felului in care s-a facut translarea, turnul clopotnita a ramas asezat in mod neobisnuit in spatele bisericii:

Despre Piata Roma, azi Sf. Gheorghe

Cand in anul 1936 au inceput lucrarile de prelungire a Bulevardului Coltei (cum se numea atunci bulevardul de la Piata Romana pana la Universitate) pana jos la Piata Natiunii (azi Unirii), calea nou trasata a taiat vechiul cartier comercial din jurul Lipscanilor in doua. De la Biserica Sf. Gheorghe Nou si pana la Piata era o aglomerare de case care au trebuit daramate- lucrarile au necesitat exproprierea a nu mai putin de 111 imobile. Ulicioare purtand vechiul nume al mestesugarilor-negustori grupati pe bresle au disparut atunci: Ulita Boiangiilor, a Margelarilor, a Abagiilor, parte din Ulicioara Caldararilor. 

In numarul din august 1935 al revistei "Realitatea Ilustrata" se scria: "Necesitatile urbanistice fac ca labirintul alcatuit din pravaliile si pavilioanele acestor strazi sa-si traiasca acum ultimele zile, urmand ca peste trupul vechilor si glorioaselor ulite sa se croiasca in zilele noastre bulevardul larg de 50 de metri care va contribui, impreuana cu celelalte modernizari, sa faca din Bucuresti o metropola a peninsulei Balcanice si poate a Orientului European."

Lipscanii intalneau candva langa Biserica Sf. Gheorghe-Nou ingusta Ulita Coltei si strazile Baratiei (care se prelungea cu Vacaresti) si Decebal (care se prelungea cu Sf. Vineri). Harta centrului vechi din 1934:

Piata Roma a fost frecvent fotografiata ceea ce ne permite sa reconstituim aceasta zona de viata ferventa a vechiului Bucuresti. Piata Sf. Gheorghe-Roma era intotdeauna aglomerata, strabatuta de targoveti in trecere spre Piata de Flori si Halele Centrale, spre Hala de vechituri de la Sfanta Vineri, spre Coltea ori spre stradutele din jurul Lipscanilor.

Vedere spre Lipscani, sfarsitul sec.19; statuia care a fost ulterior inlocuita cu Lupoaica reprezenta se pare "comertul". In dreapta, casa care a precedat magazinul "Voaleta".

Vedere din 1895 dinspre Biserica. Piata Sf Gheorghe-Roma a fost traversata de tramvaie inca de la inaugurarea primei linii de tramvaie cu cai (1872). Piata era punct nodal al circulatiei, toate liniile plecau de aici spre Teatrul Cel Mare si Calea Targovistei (Grivitei), spre Calea Calarasi si Mosilor pana la Obor, spre Vacaresti pana la Uzinele Lemaitre (azi Timpuri Noi). 

Perspectiva opusa celei precedente, vedere spre Sf Gheorghe Nou. Chipul de nerecunoscut al Bisericii Sf. Gheorghe Nou fata de cel de astazi se datoreaza refacerii din anii '70, cand si-a recapatat forma originala. Biserica fusese reconstruita in intregime dupa marele incendiu din 1847, dar arhitectul (catalanul Xavier Villacrosse, cel al carui nume il poarta un pasaj din Calea Victoriei) nu a tinut cont de vechea infatisare dandu-i aspectul gotic, la moda in epoca.

Intersectia Lipscanilor cu Strada Baratiei (catre stanga) si Strada Decebal (in josul fotografiei), foto 1928. Dupa 1906, in centrul piatetei fusese asezata statuia reproducand Lupoaica Capitolina, dar al orasului Roma pentru Bucuresti facut cu ocazia a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I.

Langa cladirea cu firma "La ruleta" din stanga se va construi in 1929 magazinul asociatilor Popp si Bunescu (magazinul "Popp si Bunescu" devenit dupa nationalizare magazinul "Bucuresti", cel care se afla azi inchis si in degradare in asteptarea unor vremuri mai bune).

Vedere spre Lipscani cu fostul magazin "Bucuresti" in stanga. Bd.Bratianu trece peste ceea ce a fost Piata Roma.
UPDATE! Foto dupa readucerea Lupoaicei "acasa":

O alta fotografie (din 1923) arata Biserica Sf. Gheorghe si piateta din fata ei (Lupoaica nu se vede pentru ca este in afara cadrului, imediat la dreapta imaginii).

Toate cladirile ce se vad in fotografia de mai sus fusesera deasemenea construite dupa incendiul din 1847 si urmau sa fie daramate pentru trasarea Bulevardului Brancoveanu, azi Bratianu.

Piata Roma spre Ulita Coltei, la stanga se deschid Lipscanii. Cladirea inalta din stanga exista si azi, la coltul nordic pe care Lipscani il face cu Bd. Bratianu. Cele din dreapta au fost demolate la trasarea Bulevardului.

Biserica Baratiei in prezent. Orientarea inclinata fata de Bulevard a strazii si Bisericii Baratiei indica pana azi directia in care se prelungea Strada Baratiei catre Piata Roma si Lipscani.

(Despre Strada Lipscani  vezi articolul de aici)