Arhitectura veche bucuresteana de influenta otomana

Vreme de cateva veacuri si pana in epoca moderna Bucurestii au fost un targ pitoresc si cosmopolit, cu o populatie amestecata din multe neamuri insa predominand elementul oriental-balcanic: pe langa valahi, in Bucuresti traiau si greci, turci, bulgari, albanezi, armeni, evrei (si in masura mai mica unguri, sasi ori italieni). Pentru o buna parte a istoriei sale Bucurestii au fost un oras balcanic prin ambianta, infatisare si mentalitati.

De-a lungul timpului (pana spre mijlocul sec.19), orasul a primit influente complexe de civilizatie otomana, care s-au intensificat in epoca fanariota (sec.18), de la imbracaminte, obiceiuri si moravuri pana la elemente privind constructiile. Existente dinainte, dar ajunse la apogeu in perioada fanariota, hanurile sunt o caracteristica a perioadei. Prezenta lor era normala intr-un oras de tranzit asezat la rascrucea marilor drumuri comerciale care legau orasele Europei Centrale (Leipzig, Cracovia, Liov) de Constantinopol. Avand la origine caravanseraiurile orientale, ele adaposteau negustorii veniti din strainatate impreuna cu servitorii, animalele si marfurile lor. De forma rectangulara, cu ziduri groase, si o singura deschidere protejata de porti grele, hanurile se deschideau doar catre interior, unde de jur imprejurul curtii se insirau pravalii boltite, cu beciuri adanci sub ele pentru depozitat marfurile de pret si odai de dormit la etaj.

Hanul din jurul Bisericii Sf Gheorghe Nou; refacut dupa incendiul din 1804, va fi distrus de Marele Foc din 1847 (gravura din 1837)

Curtea interioara a vechiului Han Serban Voda (1687), pe locul de azi al Bancii Nationale; (si acesta fusese refacut dupa incendiul din 1804) (foto 1880, cativa ani inainte de demolare)

Hanul lui Manuc (1808), vestigiu al hanurilor vechiului Bucuresti, existente in numar mare in centrul istoric 

Hanuri ca atare au continuat sa se construiasca pana pe la jumatatea secolului 19. Hanul Elias-Patria, din spatele Bisericii Sf. Ioan candva numita "din Piata" (restaurat relativ recent si locuit), este un exemplu de han din ultima perioada. Precum alte hanuri mai tarzii, si acesta are magazine la parter pe cele doua fatade cu deschidere la strada.

Hanurile au ajuns in timp sa adaposteasca negustori angrosisti sau "toptangii", bancheri, chiar si institutii (vezi Hanul Zlatari). Tipul constructiv al hanului s-a perpetuat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20 sub forma imobilelor de raport cu locuinte ieftine sau a caselor negustoresti cu pravalie in fata, toate cu etaj, gang de intrare si curte interioara. Mai exista asemenea exemple in Bucuresti, mai ales in zonele cu istorie comerciala, Calea Mosilor, zona Pietei Matache, Calea Calarasi (fostul Podul Vergului).

Casa probabil de inceput de secol 19, in forma unui han, cu geamlac in curtea interioara; casa a fost renovata in 1858 (a apartinut pictorului Gh Tattarescu)

Geamlacul (din tc. camlic) este tot o structura specifica vechiului Bucuresti de influenta otomana, larg raspandita in veacurile 18 si 19 si inca intalnita sporadic si fragmentar in fundul unor curti sau sub forma pasarelelor interioare inchise cu geamlac ale unor imobile de secol 19 (aflate de obicei in centrul istoric, pe Calea Victoriei etc);

Curtea interioara cu geamlac a Hanului Solacoglu, Calea Mosilor (fotografie din 1967) 

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (1760)

Casa de mai jos, refacuta in 1890, are si un fragment mai vechi din curtea interioara bine pastrat: etajul si scara de acces inchise cu sticla (zona Piata Romana):

In centrul istoric al Lipscanilor, pe Strada Selari, avem o casa cu veranda vitrata pe fatada la strada, la nivelul ambelor etaje. Cladirea a fost refacuta in anii '1970 in spiritul arhitecturii vernaculare bucurestene de influenta otomana-balcanica, pentru a reda o imagine caracteristica a centrului comercial al orasului de sec.18 vezi despre aceasta comentariul d-lui Valentin Mandache (la origine cladirea nu avea fatada de sticla, vezi fotografia din 1856 cu Strada Selari de pe site-ul ART HISTORIA).



Cele doua galerii inchise cu geamlac suprapuse parterului ale Hanului cu Tei reprezinta (ca si in cazul cladirii din Selari) rezultatul interventiei din anii '70 cu ocazia restaurarii:



Aceeasi structura care evoca secolul 18 se regaseste in spatele Curtii Sticlarilor (Hotelul Fieschi), deschis de un italian la jumatatea secolului 18, restaurat in anii '70), una din putinele structuri vitrate originale pastrate:

Geamlacul de deasupra intrarii Hanului lui Manuc

_____________
*Hanurile au fost in Bucuresti in numar mare, de exemplu pe Podul Mogosoaiei, din Cheiul Garlei pana la Sarindar, pe latura dinspre est erau unul langa altul: Hanul Constantin Voda (pe locul unde-i azi Muzeul de Istorie al Romaniei), Hanul Zlatari in jurul bisericii cu acelasi nume, Hanul Filipescu la coltul cu Lipscanii, Hanul Campinencii cam unde sunt pasajele Macca-Villacrosse apoi Hanul Castrisoaiei spre Strada Doamnei si Hanul Greceanu peste drum de acesta.