Fotografiile dateaza aproximativ din 1977-1978, putini ani inainte de a interveni demolarile anilor '80 din ultimul deceniu al epocii comuniste, experimentul urban care a insemnat daramarea arbitrara sub buldozere a mii de case, disparitia de strazi intregi si mai ales pierderea legaturii cu trecutul reprezentata la nivelul cel mai perceptibil de patrimoniul construit.
Exista foarte putine imagini disponibile ale strazilor si caselor pierdute, datorita numarului redus al aparatelor de fotografiat in epoca si pentru ca in timpul demolarilor fotografiatul era o operatiune periculoasa si riscanta, fiind interzis. Acestea de mai jos sunt foarte pretioase datorita claritatii lor si a perspectivelor largi. Este vorba despre strada fosta Trinitatii, jumatate din care a fost inghitita de Bd Unirii, si a carei parte ramasa se numeste in prezent Maximilian Popper. Pentru usurinta identificarii am adaugat la final portiunea din harta Bucurestiului din anii 1940 cu Strada Trinitatii.
Descrierile imaginilor apartin deasemenea d-lui Samuel Albuch.
Rog persoanele ce ar putea contribui cu adaugiri si completari prin imagini sau propriile amintiri, care ar ajuta la refacerea memoriei locurilor si a legaturii cu trecutul, sa intervina!
Descrierile imaginilor apartin deasemenea d-lui Samuel Albuch.
Rog persoanele ce ar putea contribui cu adaugiri si completari prin imagini sau propriile amintiri, care ar ajuta la refacerea memoriei locurilor si a legaturii cu trecutul, sa intervina!
 |
| Cizmaria lui Ion pe Strada Trinitatii |
 |
| Strada Trinitatii Scoala Malbim |
 |
| Strada Trinitatii privita spre Caritas |
 |
| Strada Trinitaii intersectie cu Petre Carp |
 |
| Strada Trinitatii privire dinspre Strada Traian |
 |
| Strada Trinitatii numerele 38-40-42 |
 |
| Trinitatii nr 33 |
 |
| Strada Labirint |
 |
| Harta Bucuresti 1940 -zona Strazii Trinitatii |
 |
| Harta Bucuresti 1940-Strada Trinitatii, detaliu |
 |
| Harta zonei str Max Popper la inceputul anilor 1970, unde sunt vizibile si stradutele Avram Zenovie si Racoteanu |
 |
| Harta actuala a zonei strazii Max Popper |
Fotografii actuale de pe strada Maximilian Popper, fosta Trinitatii
Doar trei fotografii disponibile momentan, urmand sa mai adaug altele cand reusesc sa fac rost de ele! |
| Max Popper no. 45, sep. 2012 |
 |
| Max Popper no. 53 si calcanul imobilului Marcel Iancu de la no. 55 sep. 2012 |
 |
| Max Popper spre Traian si Scoala Malbim, ian. 2013 |
***Multumiri speciale d-lui Doron Midroni (Doru M.), a carui persuasiune a facut posibila postarea acestor imagini! Multumiri si pentru randurile trimise de d-sa, la rugamintea mea, pe care le puteti gasi in cele ce urmeaza. Ele cuprind amintiri din copilarie si anii primei tinereti legate de strada fosta Trinitatii, astazi Maximilian Popper.
******
In lumea Internet-ului nimic nu este stationar; ca un boomerang, aproape
totul revine la… sursa. Astfel, un articol-blog publicat pe Unknown Bucharest la care am contribuit cateva comentarii in noiembrie 2010, mi-a atras din nou atentia cand, in alta nota, adaugata in martie 2012, dl. Samuel Albuch mentiona
ca are fotografii cu Strada Trinitatii facute in anii 1977-1978.
Am locuit pe strada Trinitatii, la no. 76, timp de 11 ani (1947-1958); bunicii din partea tatei au locuit timp de cateva luni, in anii 1940 sau 1941, la no. 39 sau 41; o sora a mamei cu familia sa a locuit la no. 70; am invatat la scoala Malbim de la celalalt capat al strazii (strada Trinitatii no. 8); am spart geamuri jucand fotbal de-a lungul strazii; ma duceam la “solar” sau ma jucam in mica gradina a Bisericii Troita, cu bunavoia Parintelui.
Vorbim de teritoriul adolescentei si tineretii mele!
L-am contactat pe domnul Albuch, rugandu-l daca ar putea sa faca un “scan” si sa imi trimita fotografiile. In asteptarea raspunsului, mi-am amintit ca in luna iulie am primit de la Cris fotografii facute recent de d-sa pe strada Trinitatii, in timp ce documenta cladiri ale arhitectului si pictorului Marcel Iancu. Una dintre aceste fotografii arata casa cu no. 45, in care locuise familia B. (vezi mai jos).
In 29 decembrie 2012, corespondentul nostru, dl. Samuel Albuch, mi-a trimis atat mie cat si lui Cris cele opt fotografii publicate mai sus! Am stat la computer, m-am uitam la fotografii si aveam un zambet care nu se mai stergea. Un zambet de nostalgie si de uimire.
In ultima vreme, probabil multumita varstei inaintate (are si varsta avantajele ei...), daca ma concentrez asupra unor strazi pe care le cunoasteam mai bine, amanuntele parca incep sa strapunga printr-o ceata si devin mereu mai mai clare, cum mi s-a intamplat in acest caz:
Fotografia #2: reprezinta Scoala Malbim, catre Parfumului si Romulus, cu trotuarul specific de vis-à-vis care se termina oarecum la infinit; am invatat acolo in clasele a 4-a si in a 7-a.
Fotografia #4: jumatate din copilarie si intreaga mea adolescenta pot fi localizate aici!
- Strada care se deschide la dreapta, in primul plan, este Petre Carp. Acolo, imediat dupa colt pe partea dreapta, era un croitor care intorcea paltoane mai vechi si le croia din nou, pe masura clientului. Imi amintesc ca erau captusite cu vatelina (!). Cand eram mai mic, ma suia pe un scaun sa imi ia masura...
- Pe stanga, prima casa varuita alb. Asta este casa cu pricina: aici am spart un geam jucand fotbal. Doamna care locuia acolo a venit afara (eu incremenisem, ceilalti copii au intins-o) si nu m-a lasat pana nu am dus-o acasa la noi (la no. 76) unde a vorbit cu mama, care apoi a acoperit paguba trimitandu-ma inapoi a doua zi cu o gaina, zarzavaturi, etc., ca sa ii inlocuiasca supa de gaina ruinata de cioburi!
- Imediat dupa casa alba este o casa inalta, cu balcoane rotunjite, no. 39 sau 41. Acolo au locuit un timp bunicii mei din partea tatei. Bunicul era tamplar si mi-a facut o cutie de unelte, si unelte in miniatura, cu care ma jucam. Cand am crescut, am vrut sa o pastrez ca sa o dau copiilor mei, dar in 1961, cand am plecat din Romania, nu am mai avut loc in cele 70 kg permise. Cumva, s-a aciuit doar burghiul miniatural; m-a urmat peste mari si peste tari, si il mai am si pana astazi!
- Casa urmatoare, no. 45 cred, cu balconul dreptunghiular, a fost fotografiata si de Cris. Acolo, la etaj, au locuit familia B. Fiul lor, C.B., a devenit prin 1953 sau ’54 unul din primii elevi de pian ai aceleia care va fi, alti ani si mai tarziu, sotia mea (ea era din Bd. Marasesti, colt cu Vacaresti). Cu C.B. suntem prieteni pana azi; acum locuieste la 10-15 minute de noi. Bineinteles, atunci cand locuia pe Trinitatii, eu nici nu ma uitam la el, pentru ca el era de fapt numai un pusti...
- De aici, uitandu-ne drept inainte, la coltul indepartat, este un bloc cu o parte din fatada pe straduta Gane si catre Turturelelor. Acolo era "solarul" cartierului, unde ne adunam copiii...
- Daca o luai de acolo la dreapta, mergeai catre casa unde locuia o matusa cu verisoara mea primara (70), casa noastra (76), si apoi Biserica Troita si Strada Dudesti.
La coltul de NE Traian/Trinitatii erau un chiosc de tutungerie. Acolo cumparam tigari, Marasesti si Nationale. Le ascundeam cand veneam acasa, dar ce naiv am fost: cum se poate ca parintii sa nu fi simtit pe mine mirosul de tigari proaste? Ei nu au fost fumatori, dar cumva, niciodata nu mi-au spus nimic!
In ajunul reformei monetare din 1952 acelasi tutungiu imi dadea "pe sub mana" tigarile, sa i le platesc dupa reforma, de data asta cu banii mei, caci incepusem sa castig ceva bani inca de prin 1951.
Intre septembrie 1945 si iunie 1953 am trecut pe acesta portiune a strazii Trinitatii in fiecare zi de scoala: clasa a 4-a la Malbim, apoi in clasa 1-a si a 2-a de liceu (era inainte de reforma invatamantului din 1948) la scoala Cultura Max Aziel pe strada Zborului, apoi a 7-a din nou la Malbim, urmat de patru ani de liceu la Matei Basarab.
Ca incheiere, doresc sa prezint o pagina care evoca atmosfera in Calea Dudesti si in jurul ei in timpul anilor celui de al doilea razboi mondial: http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads/iunie2011_site.pdf
Mergeti la pagina a 3-a! Desigur, viata nu era chiar atat de idilica cum este prezentata in acest articol, dar acolo am crescut si acolo imi sunt amintirile!
******
