O batrana casa boiereasca

Cum intri pe Strada Latina mergand spre Armeneasca, trotuarul de pe stanga pare a se sfarsi brusc in curtea unei case (strada de fapt se ingusteaza mult iar trotuarul continua pe langa zidul ei). Nivelul curtii coboara usor sub cel al strazii incat casa pare putin ingropata. Este cu siguranta o casa foarte veche judecand dupa standarde bucurestene, de mijloc de secol 19 sau chiar mai devreme. Curtea larga este pavata cu bolovani de rau, cum inca mai sunt curtile unor case vechi, iar pe o latura mai este o constructie auxiliara, servind candva probabil ca locuinta pentru personalul numeros.

Casa este ridicata pe un plan patrat, cu parterul asezat deasupra unei pivnite inalte si cu partea mediana a fatadei principale usor iesita in afara. Simplitatea structurii, lipsa ornamentelor si  masivitatea dau aspectul general de conac de tara-un conac destul de degradat astazi si nu doar datorita timpului. 

Frontonul neoclasic urmeaza cu timiditate tendintele arhitecturale "moderne" ale epocii, dar in esenta este o casa batraneasca ridicata de mesteri dupa formele si regulile prescrise de traditia autohtona, cu o arhitectura caracterizata de simplitate si functionalitate. 

Suntem in prezenta unui discret mesager al timpului.

Arhitectura veche bucuresteana de influenta otomana

Vreme de cateva veacuri si pana in epoca moderna Bucurestii au fost un targ pitoresc si cosmopolit, cu o populatie amestecata din multe neamuri insa predominand elementul oriental-balcanic: pe langa valahi, in Bucuresti traiau si greci, turci, bulgari, albanezi, armeni, evrei (si in masura mai mica unguri, sasi ori italieni). Pentru o buna parte a istoriei sale Bucurestii au fost un oras balcanic prin ambianta, infatisare si mentalitati.

De-a lungul timpului (pana spre mijlocul sec.19), orasul a primit influente complexe de civilizatie otomana, care s-au intensificat in epoca fanariota (sec.18), de la imbracaminte, obiceiuri si moravuri pana la elemente privind constructiile. Existente dinainte, dar ajunse la apogeu in perioada fanariota, hanurile sunt o caracteristica a perioadei. Prezenta lor era normala intr-un oras de tranzit asezat la rascrucea marilor drumuri comerciale care legau orasele Europei Centrale (Leipzig, Cracovia, Liov) de Constantinopol. Avand la origine caravanseraiurile orientale, ele adaposteau negustorii veniti din strainatate impreuna cu servitorii, animalele si marfurile lor. De forma rectangulara, cu ziduri groase, si o singura deschidere protejata de porti grele, hanurile se deschideau doar catre interior, unde de jur imprejurul curtii se insirau pravalii boltite, cu beciuri adanci sub ele pentru depozitat marfurile de pret si odai de dormit la etaj.

Hanul din jurul Bisericii Sf Gheorghe Nou; refacut dupa incendiul din 1804, va fi distrus de Marele Foc din 1847 (gravura din 1837)

Curtea interioara a vechiului Han Serban Voda (1687), pe locul de azi al Bancii Nationale; (si acesta fusese refacut dupa incendiul din 1804) (foto 1880, cativa ani inainte de demolare)

Hanul lui Manuc (1808), vestigiu al hanurilor vechiului Bucuresti, existente in numar mare in centrul istoric 

Hanuri ca atare au continuat sa se construiasca pana pe la jumatatea secolului 19. Hanul Elias-Patria, din spatele Bisericii Sf. Ioan candva numita "din Piata" (restaurat relativ recent si locuit), este un exemplu de han din ultima perioada. Precum alte hanuri mai tarzii, si acesta are magazine la parter pe cele doua fatade cu deschidere la strada.

Hanurile au ajuns in timp sa adaposteasca negustori angrosisti sau "toptangii", bancheri, chiar si institutii (vezi Hanul Zlatari). Tipul constructiv al hanului s-a perpetuat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20 sub forma imobilelor de raport cu locuinte ieftine sau a caselor negustoresti cu pravalie in fata, toate cu etaj, gang de intrare si curte interioara. Mai exista asemenea exemple in Bucuresti, mai ales in zonele cu istorie comerciala, Calea Mosilor, zona Pietei Matache, Calea Calarasi (fostul Podul Vergului).

Casa probabil de inceput de secol 19, in forma unui han, cu geamlac in curtea interioara; casa a fost renovata in 1858 (a apartinut pictorului Gh Tattarescu)

Geamlacul (din tc. camlic) este tot o structura specifica vechiului Bucuresti de influenta otomana, larg raspandita in veacurile 18 si 19 si inca intalnita sporadic si fragmentar in fundul unor curti sau sub forma pasarelelor interioare inchise cu geamlac ale unor imobile de secol 19 (aflate de obicei in centrul istoric, pe Calea Victoriei etc);

Curtea interioara cu geamlac a Hanului Solacoglu, Calea Mosilor (fotografie din 1967) 

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (1760)

Casa de mai jos, refacuta in 1890, are si un fragment mai vechi din curtea interioara bine pastrat: etajul si scara de acces inchise cu sticla (zona Piata Romana):

In centrul istoric al Lipscanilor, pe Strada Selari, avem o casa cu veranda vitrata pe fatada la strada, la nivelul ambelor etaje. Cladirea a fost refacuta in anii '1970 in spiritul arhitecturii vernaculare bucurestene de influenta otomana-balcanica, pentru a reda o imagine caracteristica a centrului comercial al orasului de sec.18 vezi despre aceasta comentariul d-lui Valentin Mandache (la origine cladirea nu avea fatada de sticla, vezi fotografia din 1856 cu Strada Selari de pe site-ul ART HISTORIA).



Cele doua galerii inchise cu geamlac suprapuse parterului ale Hanului cu Tei reprezinta (ca si in cazul cladirii din Selari) rezultatul interventiei din anii '70 cu ocazia restaurarii:



Aceeasi structura care evoca secolul 18 se regaseste in spatele Curtii Sticlarilor (Hotelul Fieschi), deschis de un italian la jumatatea secolului 18, restaurat in anii '70), una din putinele structuri vitrate originale pastrate:

Geamlacul de deasupra intrarii Hanului lui Manuc

_____________
*Hanurile au fost in Bucuresti in numar mare, de exemplu pe Podul Mogosoaiei, din Cheiul Garlei pana la Sarindar, pe latura dinspre est erau unul langa altul: Hanul Constantin Voda (pe locul unde-i azi Muzeul de Istorie al Romaniei), Hanul Zlatari in jurul bisericii cu acelasi nume, Hanul Filipescu la coltul cu Lipscanii, Hanul Campinencii cam unde sunt pasajele Macca-Villacrosse apoi Hanul Castrisoaiei spre Strada Doamnei si Hanul Greceanu peste drum de acesta.

Arhitectura veche bucuresteana

Cele mai vechi constructii existente azi in Bucuresti, in majoritatea lor covarsitoare datand abia dupa mijlocul secolului 19, nu reflecta in nici un caz traditia specifica autohtona. Ele oglindesc modelele arhitecturii europene ale epocii, mai ales frantuzesti, adoptate o data cu inceputul veacului 19 cand Principatele au inceput sa iasa de sub influenta orientala (otomana si greceasca) deschizandu-se calea modernizarii, adica occidentalizarii. O data cu aceasta, caracterul specific local al modului de a edifica incepe sa se stearga. In mod regretabil vechile case boieresti au disparut in totalitate, ultimele dintre ele fiind demolate la inceputul secolului 20.
Care este stilul arhitectural format si dezvoltat de traditia locala in Bucuresti? 

Locuintele boieresti, exponentele arhitecturii urbane culte, au ca referinta indepartate modele bizantine si locuintele fortificate de tip "cula" din Oltenia si nord-vestul Munteniei comune spatiului balcanic insa avand in plus foisorul ca element arhitectural traditional romanesc. Casele boieresti, foarte asemanatoare conacelor de tara, erau solide si incapatoare, cu parter si etaj sau parter asezat pe pivnita inalta, cu foisor pe fatada spre curte si scara de acces. Erau invelite cu sita si protejate de streasina lata. In curte se aflau multe acareturi (grajduri, remiza trasurilor, casele slugilor) si gradina cu pomi. Curtea boiereasca era atat de larga incat de pilda vornicul Fotache Stirbei ce isi avea casele pe Podul Calitei a dorit prin diata sa data in 1828 sa ctitoreasca o biserica chiar in curtea caselor sale.

Casa boiereasca (dupa Ionescu-Gion)

Influenta indelungata a capitalei imparatiei turcesti, Constantinopol, devenita intensa in perioada fanariota (veacul al 18-lea) in toate aspectele vietii, de la imbracaminte si mancaruri pana la elemente ale constructiei caselor, a dus la asimilarea de elemente specifice arhitecturii oriental-balcanice: geamlacul (veranda inchisa prin ochiuri de geam prinse in cercevele de lemn), bovindoul pe console din lemn si tipul caracteristic al hanurilor.

Ulita in Bucuresti la 1841, gravura in lemn (dupa desenul lui Ch. Doussault)

 Casa veche negustoreasca in stil oriental cu bovindou, 1860 (gravura in lemn dupa desenul lui D. Lancelot cf George Potra, "Istoricul Hanurilor Bucurestene"). Casele negustorilor, in majoritatea lor armeni si greci, aveau pravalii si depozite la parter si locuinte la etaj.

Case bucurestene in stil otoman reconstituite la Expozitia "Luna Bucurestiului" din Parcul Carol, 1935. Mai multe fotografii la acest link: http://octavdoicescu.blogspot.com/2010/09/luna-bucurestilor-1935-cartierul-vechi.html

Casa marelui negutator Nicolae Chirilof din mahalaua Olteni (1820-1920) (cf George Potra, "Istoricul Hanurilor Bucurestene")

Aceste vechi case boieresti se aflau mai ales pe Podul Mogosoaiei si pe Ulita Coltei (inainte de a se largi si a se transforma in Bulevardul Bratianu). Ele au disparut in timp datorita incendiilor, cutremurelor, razboaielor ori au fost demolate ca fiind perimate in decursul agitatului veac 19. Ultimele dintre ele au pierit la inceputul secolului 20:

Casa boiereasca batraneasca (casa Al. Filipescu) de pe Calea Victoriei fotografiata cu putin inainte de a fi demolata (foto Frederic Dame). Observam aceleasi trasaturi caracteristice, masivitatea, simplitatea fatadelor si geamlacul pe fatada dinspre curte.

Tot o casa boiereasca de secol 18, casa Grigore Cantacuzino de pe Calea Victoriei, ramasa aproape neschimbata pe la 1900 cand a fost fotografiata de Frederic Dame. Istoricul Emanuel Badescu ne spune ca fusese pe la 1830 doar putin modificata prin inchiderea foisorului (pe latura dinspre curte) si ca a fost demolata in 1941 odata cu prelungirea Bd. Dacia spre vest...

Vechile case cu pridvor din Bucuresti

Pana la inceputul secolului 19 care marcheaza inceputul perioadei moderne, casele invelite cu sindrila, cu foisor sau pridvor sprijinit pe stalpi de lemn erau foarte raspandite intr-un Bucuresti care s-a intins mereu prin cuprinderea satelor de la periferie. In mahalalele marginase unde multe case aveau caracter semi-rural sau rural, dar si la locuintele targovetilor mai avuti din zone mai apropiate de centru se puteau intalni case cu prispa, parmaclac sau pridvor asemanatoare celor de tara din zona Munteniei. Aceste case cu aspect rural impreuna cu multimea gradinilor si livezilor au facut ca Bucurestiul fanariot al sec.18 sa fie asemanat de catre calatorii straini unui sat mai intins.

Gravura dupa o fotografie de Szathmary, 1865.

Casa cu prispa si stalpi ciopliti: macelarie si brutarie, 1860 (gravura in lemn dupa desenul lui D. Lancelot, cf George Potra, "Istoricul Hanurilor Bucurestene").

Deschiderea spre exterior sub forma prispei, pridvorului, foisorului sau loggiei, adevarata marca a stilului autohton, era intalnita nu doar la case, ci si la biserici, hanuri sau chioscuri.

Putinele imagini ale vechilor caselor cu pridvor, luate atunci cand timpul lor deja trecuse, le datoram primilor fotografi ai Bucurestilor:

"Casa Procopoaiei" pe "Podul de Pamant" (azi Calea Plevnei) 1849 (foto C.P. de Szathmary).

Fotografie din 1865 de Carol Popp de Szathmary (sursa: http://aicibucuresti.wordpress.com/2010/01/14/bucuresti-1865/).

Statie de posta intr-o cladire veche cu pridvor cu arcade, aflata candva pe locul din spatele actualului Ateneu Roman (cf George Potra, "Istoricul Hanurilor Bucurestene")

Casa veche cu pridvor, sec. XIX. 

O casa cu pridvor apare langa Foisorul de Foc, foto 1890 (acesta este si anul constructiei "Observatorului de Foc", noutatea lui fiind probabil motivul luarii acestei fotografii; in spatele lui se distinge turla Bisericii Pantelimon, iar probabil strada din prim-plan este Strada Traian).

Casa taraneasca cu pridvor (si un trotuar pavat cu piatra de rau) sec.19.

Casa cu parter asezat pe pivnita inalta si pridvor in mahalaua Foisorului, la inceputul secolului 20 (nu este vorba despre Foisorul de Foc, ci de mahalaua ce a luat numele dupa impresionantul foisor ridicat de domnitorul Nicolae Mavrocordat, unde este si azi Biserica "Foisor").

Casa cu parmaclac pe Strada Viitorului la 1910, fotografie din arhiva profesorului si istoricului Bucurestilor George Potra  preluata de pe site-ul "Cutia cu vechituri a lu' Potra" prin amabilitatea d-lui Victor Potra. 

Case cu pridvor ramasesera pana in anii '50 si '60 chiar in zone foarte centrale, intre care pe Mircea Voda una foarte valoroasa (vezi linkul de la sfarsit spre articolul lui Radu Oltean despre casele cu pridvor), pe Dragoslavele aproape de Piata Victoriei si in spatele Bisericii Icoanei (pe locul gradinii si casei careia s-a construit prin '56 un bloc comunist pe Maria Rosetti).

Pridvoarele ajunse pana la noi sunt foarte rare. Poate cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, bine pastrata si foarte valoroasa, este casa de targovet de pe Strada Serban Voda, monument istoric de sfarsit de veac 18. Fatada dinspre strada a fost ulterior modificata in stil neoclasic in timp ce partea dinspre curte, ramasa in forma initiala, are un pridvor larg sprijinit pe stalpi de lemn sculptati:

Casa de mai jos a fost construita in 1859, anul Unirii Principatelor (foto ianuarie 2011). Este situata in apropiere de fosta Bariera Vergului, in mahalaua orzarilor, mici negustori specializati mai ales in carausie si comert cu cereale, asezati aici in apropierea convenabila a Oborului:

Pana relativ recent mai existase pe aceeasi Strada Orzari la numarul 63 inca o casa cu pridvor. Ascunse de garduri inalte si opace, nestiute, case cu pridvor trebuie sa mai existe in zona.

In imaginile de mai jos, o remarcabila casa cu pridvor intr-o zona centrala a Bucurestilor, din chirpici si tencuita cu huma, cu pridvor pe stalpi de lemn si arcade de forma specifica- vezi despre ea comentariul dl.Valentin Mandache:

In cartierul Armenesc (Strada Popa Rusu la coltul cu Strada Bocsa), abia vizibila intr-o curte plina de arbusti si balarii se afla o casa cu pridvor supravietuitoare intrebuintata candva ca locuinta de maicutele de la Manastirea Pasarea. Pana de curand folosita ca ceainarie, acum este inchisa:

Bisericuta lui Bucur, (la origine capela de cimitir a manastirii Radu Voda) are acelasi pridvor gratios (bisericuta este datata cel mai probabil in sec.18):

Hanul lui Manuc, foto iulie 2011

Un exemplu splendid al arhitecturii traditionale cu pridvor pe stalpi de lemn este galeria curtii interioare a Hanului lui Manuc, construit in primii ani ai secolului 19.

Un articol bine documentat si cu mai multe fotografii ale vechilor case cu pridvor din Bucuresti:

http://art-historia.blogspot.com/2008/10/case-vechi-cu-pridvor-din-bucuresti.html

UPDATE 29 Nov.2010

Radu Oltean prezinta pe site-ul sau ART HISTORIA o alta interesanta fotografie veche inedita cu o casa cu pridvor din zona Foisorului de Foc.