Piata Unirii, fara istorie

Piata Unirii, asa cum o cunoastem azi, este un spatiu larg la intersectia unor mari artere cu trafic intens, cu un parc in centru si flancata de blocuri de 8-10 etaje. Pe o singura latura, Hanul lui Manuc si cladirile alaturate intrerup "monumentalitatea" ansamblului.
 Piata Unirii este un loc depersonalizat si aproape sters de istorie. Ruptura de spatiul si timpul  istoric s-a produs cu mai putin de 30 de ani in urma, doar la o generatie distanta, atunci cand santierul Noului Centru Civic, inceput in Dealul Spirii, a ajuns in zona Unirii.

In constiinta bucurestenilor imaginea Pietei Unirii era inseparabil legata de dealul si Biserica Patriarhiei, de halele si piata de legume, de Biserica Sf. Ioan-Nou.

Fotografia din 1926 arata o mare parte a Pietei, dominata de uriasul complex de hale comerciale care ocupa tot spatiul. Vederea este dinspre Calea Calarasi, iar drumul larg ce se vede este Bulevardul Maria, aflat  in prelungire.

In dreapta se vede un colt din acoperisul Halei Centrale (1872), din caramida si fier, semanand pietelor acoperite din Paris. Peste drum de ea (in stanga si  pe centrul fotografiei) este Hala de peste, prevazuta cu bazine pentru pestele viu, spatii subterane si depozite. In spatele acesteia, dincolo de Cheiul Dambovitei (putin vizibil in fotografie), la poalele Dealului Mitropoliei, se vede Piata Bibescu de fructe si legume, amenajata modern in 1906 si mandria municipalitatii la vremea respectiva.

Pe partea dreapta a drumului, in plan departat este Spitalul Brancovenesc (corpul nou ridicat in 1904).

Spitalul Brancovenesc era nu doar o mostenire istorica pretioasa si o prezenta grandioasa, ci si un centru medical de elita.
La inceputul anilor '30, ca parte a planurilor regelui Carol al II-lea de modernizare, Piata Bibescu a fost desfiintata. In locul ei s-au  amenajat straturi verzi si bazine cu fantani.

Colina Patriarhiei si cupolele ei, simbol al Bucurestilor istorici, erau reperul vizual dominant al Pietei Unirii.

Din capatul opus al Pietei, Biserica Sf. Ioan-Nou raspundea Bisericii Patriarhiei ca un al doilea strajer al zonei:

Piata Unirii in anii '50, inainte de construirea magazinelor Unirea si Cocor. In plan departat se detaseaza Biserica Sf. Ioan-Nou (din sec.XVIII, adesea numita de bucuresteni Sf. Ioan Piata). La dreapta ei, case ale vechiului Cartier evreiesc. Mai departe spre dreapta, dincolo de cheiul Dambovitei, trebuie sa fi aparut privirii si turnurile de la Radu Voda.

La momentul la care vederea de mai sus este datata se realizase recent (1943) deschiderea Bulevardului 1848 ce unea Piata Universitatii cu Piata Unirii, impartind Centrul vechi in doua si taind strazile respective, intre care si Calea Mosilor, Baratiei, Lipscanii. In curand Bulevardul (azi Bratianu) avea sa fie continuat catre sud, prin deschiderea (in 1960) a Bulevardului Dimitrie Cantemir. 

In fotografia de mai sus se pot observa Spitalul Brancovenesc si in spatele copacilor cupolele Bisericii Domnita Balasa, atunci vizibila dinspre Piata (Hans Oerlemans, pasionat de tramvaie, a facut in anii '70 si '80 o serie de fotografii cu ele, care au devenit adevarate documente ale acelei perioade; foto de pe site-ul Tram Club).

Vedere spre Hala Unirii si Hanul lui Manuc; tramvaiul tocmai a parasit statia de pe Splai din dreptul  Halei.

Biserica Sf. Ioan-Nou si magazinul Unirea cu infatisarea lui initiala; magazinul construit in 1977 a fost extins in 1986 si "recarosat" pentru a semana noilor blocuri.

Hala Unirii a fost ultimul dintre edificiile demolate din Piata. O data cu daramarea ei se incheia o istorie a comertului in Piata al carei inceput (Targul Dinlauntru) se confunda cu inceputurile orasului. Bucurestenii din generatia mai matura isi mai aduc aminte de Hala Unirii (unde in ultimii ani erau mereu cozi) si de piata alaturata, mereu forfotind de lume, de statia de tramvai de langa Dambovita, chiar in dreptul Halei, de malurile ierboase ale raului (albia nu era inca betonata).

Azi, datorita blocurilor inalte ce incadreaza poalele colinei si a modificarii perspectivei, colina Patriarhiei este vizibila doar daca te situezi pe axul ei. In celalalt capat al Pietei, Biserica Sf Ioan-Nou este inchisa intre doua blocuri, iar piata de legume si fructe a disparut.

Modificarea perspectivei in Piata Unirii. Colina Patriarhiei, in stanga plan indepartat, este partial acoperita datorita celor doua blocuri (nu se vede decat baza colinei). Statutul de semnal vizual si de simbol al Patriarhiei a fost anihilat de blocurile masive din jur si Casa Poporului din fundal.

Vedere spre locul unde se ridica complexul Spitalului Brancovenesc. Spitalul Brancovenesc vechi era asezat  partial pe locul blocului, partial de-a curmezisul Bd. Unirii. Corpul nou al spitalului era la dreapta lui si putin mai in fata.

Vedere spre Magazinul Unirea; Biserica Sf. Ioan-Piata se afla azi in spatele blocului din centrul fotografiei (pe directia stalpului de iluminat), plan departat.

Maxima vizibilitate pentru Biserica Sf. Ioan-Nou. Dupa ce a fost translatata si alipita blocului din stanga, biserica a fost apoi ferecata complet prin construirea blocului din dreapta...

Ce-i de facut pentru umanizarea Pietei Unirii? Parcul din mijloc este suficient de mare incat sa se amenajeze o noua piata de legume si fructe, locuri de parcare pentru a o deservi si sa ramana si spatiu verde cu alei si banci...

Fostul cartier evreiesc din Bucuresti

Calea Vacaresti (cartierul evreiesc), sec.XIX

Ar fi dificil de ghicit in zilele noastre ca evreii formau candva cea mai numeroasa comunitate minoritara din Bucuresti- aproape 11% din populatia orasului in perioada interbelica. Cartierul evreiesc alcatuia o zona de locuire compacta pe malul stang al Dambovitei, avand ca ax central Calea Vacaresti si inceputul Caii Dudesti.

Cartierul evreiesc a fost una dintre cele mai afectate zone ale orasului in urma demolarilor masive din perioada anilor '80. Nu doar casele au fost distruse ci si vechea trama stradala a fost modificata. Locurile sunt de nerecunoscut pentru un fost locuitor, strazi intregi au disparut iar altele sunt ramasite cu nume schimbate (Strazile Sf. Ioan Nou, Banu Maracine, Sf. Nicolaie Jitnita, Adam  Goldfaden nu mai exista; fosta Strada Macin se cheama acum Negru Voda- iar fosta Strada Negru Voda, care era mai la sud nu mai exista; actuala Strada Cauzasi este o portiune din fosta Labirint, iar vechea Cauzasi nu mai exista):

Harta zonei in 1939;

Harta de la sfarsitul anilor '60 cu vechea configuratie a strazilor (Mitropolit Ghenadie este numele anterior al Str. Labirint);

Harta actuala a zonei cu modificarile asupra configuratiei strazilor. Bd. Unirii se suprapune aproximativ pe fostele strazi Cauzasi, Adam Goldfaden si inceputul Caii Dudesti.

Mica istorie

Desi in numar redus, evrei in Bucuresti se cunosc inca de timpuriu, de exemplu ca medici la curtea domneasca, sec.16. Veniti de la sud de Dunare, evreii Sefarzi sau spanioli s-au asezat in mahalaua Jignitei, la Sud de Sf. Gheorghe Vechi, nu departe de Curtea Domneasca, in jurul strazilor Sf. Ioan-Nou si Negru Voda si erau mai ales zarafi (la concurenta cu grecii) si creditori pe langa Domnie sau boieri.
Odata cu schimbarile de la inceputul secolului 19 care au marcat sfarsitul predominantei orientale (turcesti si grecesti) si au deschis calea occidentalizarii in Bucuresti au inceput sa soseasca din ce in ce mai multi evrei coborati din targurile Moldovei. Acestia erau evrei Askenazi, numiti si galitieni (lehi). Imigratia masiva catre Bucuresti s-a produs mai cu seama dupa Unirea Principatelor. Noii veniti s-au asezat in majoritate in jurul zonei locuite de conationalii de rit spaniol pe Strazile Sf. Vineri, Vacaresti, Udricani, Mircea Voda, Anton Pann, inceputul Caii Dudesti.

Asezaminte si locuinte evreiesti pe Planul Hiottu, 1871 (cursul Dambovitei nu era inca indreptat);

Prezenta lor a jucat un rol important in viata bucuresteana a sec.19 si inceputul sec.20. Ei au reprezentat aportul necesar de spirit citadin si burghez intr-un oras cu o civilizatie traditional rurala (prof. Anca Aurelia Ciuciu). Au fost primii care au practicat comertul ambulant si vanzarea en-gros precum si mestesugurile bazate pe prelucrarea fierului si metalelor (tinichigerie, alamarie).

Cu staruinta si spiritul intreprinzator specifice, facand orice fel de comert, evreii au patruns treptat pe Gabroveni si Lipscani, apoi si pe alte strazi din centrul comercial: Carol, Selari, Smardan, luand locul negustorilor bulgari, greci sau romani, la inceput inchiriind si apoi reusind sa devina proprietari pe multe din spatiile comerciale. Un curent de opinie ostil s-a creat in jurul evreilor:

Felul in care erau priviti evreii- desen din "Ilustratiunea evreiasca", 5 martie 1895 (http://www.culture-pass.ro)

Evreii mai saraci aveau ca ocupatie samsarlacul si meseriile, cu preponderenta croitoria, tinichigeria, vopsitoria. Altii erau cizmari, curelari, tapiteri, geamgii, frizeri. Cartierul Vacaresti era, in afara zonelor locuite de evreii sefarzi, unul din cele mai sarace, cunoscut mai ales prin negustorii de haine vechi si Targul de vechituri de o faima dubioasa in epoca. Celebra Hala de vechituri a fost demolata in 1930 (foto Ebner,  sfarsitul anilor '1920):

Pentru vanzarea hainelor vechi exista Taica Lazar pe stradela Lazar (azi Str. Baia de Fier) aflata intre Vacaresti si Sf. Vineri. La Taica Lazar evreii formau atat majoritatea vanzatorilor cat si a cumparatorilor. Aici "evreii platesc ceea ce cumpara, in timp ce tiganii fac schimb contra obiectelor de menaj" (F. Dame);

Caracteristice erau ceainariile care dupa ora sase seara indiferent de vremea de afara erau pline si unde se asculta la gramofon cantece religioase evreiesti. Existau si multe laptarii si macelarii traditionale (unde se vindea carne kuser).
Strazile locuite de evreii  saraci aveau case lipite unele de altele, toate cu mici pravalii, cu o populatie numeroasa inghesuita in apartamente ieftine. Seara, o viata intensa domnea pe aceste strazi. Frederic Dame, vorbind despre strazile din Bucuresti, acorda o atentie speciala cartierului evreiesc pe care il considera de un pitoresc aparte:

"Inghesuiti in case stramte, traiesc fara spatiu si fara aer, lucrand in jurul unei lampi afumate, muncind cu staruinta si avizi de a-si castiga putina bunastare. Seara, dupa inchiderea birourilor si magazinelor unde marea lor majoritate sunt ocupati, cartierul lor devine foarte insufletit, toata aceasta populatie se raspandeste pe strazi, femei, copii si batrani(...) traind unii cu altii, impartind aceeasi soarta, se cunosc intre ei ceea ce da caracterul special de intimitate (...). Cel al carui drum se intampla sa treaca seara mai tarziu prin aceste cartiere este foarte surprins sa vada, la ora la care restul orasului este aproape atipit, viata inca intensa din acest colt de oras."

Greutatile zilnice- scumpirea alimentelor ("Ilustratiunea evreiasca" nr.4/1930). 

Alte strazi ale cartierului: Sf. Ioan-Nou, Str. Israelita, Str. Spaniola, Negru Voda (Strazile Israelita si Spaniola erau chiar pe locul unde este azi magazinul Unirea), cele locuite de evreii sefarzi, formau un cartier diferit; casele cu gradina si curte, fara magazine, formau "cartierul aristocratiei israelite si spaniole, imbogatita prin mici samsarlacuri cinstite, doua trei falimente binecuvantate, afaceri de banca...si bursa" (H. Stahl) iar "cateva din zidirile lor sunt vestite prin stilul lor maret" (I. Barasch).

Prin bogatia si cultura superioara, evreii spanioli "au reprezentat intotdeauna elemente de cultura si rafinament in mijlocul conationalilor lor" (C. Giurescu).

Sinagogi si temple

Sinagoga sefarda "Cahal Grande", ridicata in 1818 in Vacaresti (pe Negru Voda) era cel mai frumos templu din Romania si chiar din Europa de Est, un remarcabil monument de arta sefarda (va fi incendiat in 1941, in timpul rebeliunii legionare). UPDATE vezi o alta fotografie a Cahal Grande aici: http://bucharestunknown.blogspot.com/2011/03/fotografii-ale-unor-sinagogi-pierdute.html

In a doua jumatate a secolului XIX s-au ridicat  multe sinagogi ajungand pana la cateva zeci, majoritatea in jurul Caii Vacaresti. Numai pe strada Mamulari, in afara de Templul Unirea Sfanta existent si astazi mai erau Templul Fraterna si mai multe sinagogi mici (tot pe Strada Mamulari era baia rituala Mikva). Incendiate in timpul rebeliunii legionare in 1941, cazute la cutremurul din 1977 sau demolate in anii '80 in regimul comunist, sinagogile au disparut aproape in totalitate.

Templul Beth Hamidras se afla pe Calea Mosilor in apropierea Bisericii Sf. Gheorghe, si a fost incendiat de legionari in 1941;

Templul mic spaniol "Ca'al Cicu" din 1846 (se afla pe Strada Banu Maracine 37);

Sinagoga Mare Poloneza (1847) din Bucuresti, situata pe Str. Vasile Adamachi, fosta Str. Sinagogii (foto dec.2009). Se numeste asa pentru ca a fost multa vreme cea mai mare sinagoga din Bucuresti. Avariata de mai multe ori, infatisarea de azi se datoreaza remodelarii intreprinse in 1903 (contributie poate mai putin cunoscuta a arh. Petre Antonescu). In 1987 in fata ei s-a construit un bloc inalt de opt etaje. Sinagoga a fost restaurata in anii din urma si adaposteste Muzeul Holocaustului.

Sinagoga Malbim (1864), centru spiritual al evreilor din Romania (cea mai mare sinagoga ortodoxa) se afla pe Strada Bravilor nr.4 langa fosta Piata Cauzasi. A fost demolata odata cu restul cartierului in anii '80.

Templul Unirea Sfanta (1850), pe Strada Mamulari (foto martie 2010), ridicat de breasla croitorilor pe locul unei sinagogi mai vechi. Breasla croitorilor era foarte puternica la mijlocul sec. 19. Pe aceeasi Strada Mamulari, la numarul 10, aceeasi breasla a ridicat in 1887 Templul Fraterna, demolat in 1985. 
Templul Unirea Sfanta este Muzeu de istorie al evreilor din Romania inca din 1978.

Templul Coral (1867), construit de catre o obste de origine predominant germano-austriaca (arhitectura, pastrata neschimbata pana astazi, copia modelul devenit canon al Templului din Viena construit cu putini ani inainte). Si acest templu, ca si celelalte, a trecut prin repetate vandalizari si distrugeri.

Templul Coral, foto septembrie 2010 -lucrarile de restaurare par avansate.

In perioada 1977- 1989 sub regimul dictatorului Ceausescu au fost distruse 63 de sinagogi si temple iudaice (alaturi de zeci de biserici crestine). In Bucuresti au mai ramas Sinagoga Mare, Templul Coral, Templul Unirea Sfanta (toate in zona Strazii Sf. Vineri) sinagoga "Yeshua Tova" pe Str. Take Ionescu si inca una sau doua; Ele sunt reminiscentele puternicei comunitati israelite a carei contributie importanta la devenirea orasului modern este greu de evaluat.

[UPDATE 5 martie 2011]

Pe Strada I. Filibiu (care este in zona disparutului cartier evreiesc) se afla fostul Azil Israelit de Batrani "Regina Elisabeta" ("Eisabetheu"). Ansamblul cuprinde corpul Azilului, dependinte si o mica sinagoga. A fost recent devastata. Este posibil sa existe pentru acest spatiu al fostului azil un proiect de demolare si reconstruire a unei cladiri noi.





UPDATE 7 martie 2011 Vezi alte fotografii intr-un articol nou: http://bucharestunknown.blogspot.com/2011/03/fotografii-ale-unor-sinagogi-pierdute.html


Surse:

"Bucurestii din punct de vedere antropogeografic si etnografic", Vintila Mihailescu;

 http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_03_04.html, Prof. Anca Aurelia Ciuciu, Colegiul National "Iulia Hasdeu"

Ing. Izhac Guttman Ben-Zvi, "Evreii bucuresteni")

 "Martori tacuti: Strazi, sinagogi si magazine din Bucuresti", prof. Anca Aurelia Ciuciu