O batrana casa boiereasca

Cum intri pe Strada Latina mergand spre Armeneasca, trotuarul de pe stanga pare a se sfarsi brusc in curtea unei case (strada de fapt se ingusteaza mult iar trotuarul continua pe langa zidul ei). Nivelul curtii coboara usor sub cel al strazii incat casa pare putin ingropata. Este cu siguranta o casa foarte veche judecand dupa standarde bucurestene, de mijloc de secol 19 sau chiar mai devreme. Curtea larga este pavata cu bolovani de rau, cum inca mai sunt curtile unor case vechi, iar pe o latura mai este o constructie auxiliara, servind candva probabil ca locuinta pentru personalul numeros.

Casa este ridicata pe un plan patrat, cu parterul asezat deasupra unei pivnite inalte si cu partea mediana a fatadei principale usor iesita in afara. Simplitatea structurii, lipsa ornamentelor si  masivitatea dau aspectul general de conac de tara-un conac destul de degradat astazi si nu doar datorita timpului. 

Frontonul neoclasic urmeaza cu timiditate tendintele arhitecturale "moderne" ale epocii, dar in esenta este o casa batraneasca ridicata de mesteri dupa formele si regulile prescrise de traditia autohtona, cu o arhitectura caracterizata de simplitate si functionalitate. 

Suntem in prezenta unui discret mesager al timpului.

Zona veche a Pietei Matache, parte din sufletul orasului

Planurile de reconfigurare a strazilor Buzesti si Berzei in cadrul proiectului mai larg al drumului ce va uni Piata Victoriei si Casa Poporului implica demolari de amploare, cele mai importante de dupa anii '80. Vor fi inlaturate case darapanate si dughene suspecte, stanjenitoare pentru un oras civilizat, pentru a nu mai vorbi de cauza traficului auto ce sensibilizeaza orice sofer - motive pentru a astepta cu nerabdare lucrarile planificate. Ori poate nu?!

In cateva zile insorite ale acestei toamne am fotografiat unele din casele ce probabil nu vor mai apuca inca o vara.

Casele ce par a se sprijini unele de altele pentru a nu se prabusi, din apropierea Pietei Buzesti, in contrast cu cladirea noua de birouri din spate. Intre casa scunda cu fatada modificata si bloculetul construit cu economie de mijloace se afla un tip de casa de secol XIX caracteristica prin structura (pravalie jos si camere la etaj, intrare prin gang si curte interioara), prin dimensiunile reduse, prin materialele de constructie (caramida  manufacturata, tamplarie din lemn). Miracol in conditiile de astazi, are inca vitrina originala deasupra careia se mai desluseste firma "Legatorie de carti". Arcada in forma de acolada a boltii de intrare in gang este un detaliu specific arhitecturii traditionale locale.

Un bloc "modern" la vremea lui, anii '20-'30, lipsit de pretentii dar nu si de personalitate;

UPDATE 8 dec. 2010: nici blocul, nici casele de mai sus nu mai exista. Demolarile au ajuns la Hotel Marna.

Victima colaterala, Hotelul Marna in stil Art Deco va trebui si el sa cada desi, renovat prin anii '70, are fatada intacta.

Locul Pietei Matache de la intrarea Caii Targovistei in oras a fost dintotdeauna menit comertului. Taranii din imprejurimile Bucurestilor intrau in Cetate venind pe Calea Targovistei si isi instalau carutele cu marfa pe ulita care si-a capatat numele dupa al Bisericii "Cuibul cu Barza", cam pe locul unde este acum Hala. Pe aceeasi Cale a Targovistei veneau si negustorii de la Brasov, deoarece drum de caruta intre Campina si Predeal nu a existat pana la jumatea sec. XVIII. Dupa constructia Garii Targovistei in 1870 zona a devenit una din cele mai importante ale comertului bucurestean alaturi de Piata Mare si Obor.

Pe la sfarsit de secol casele pre-existente de la intersectia Grivitei cu Buzesti-Berzei au fost inlocuite cu unele elegante in stilurile actualizate ale clasicismului si renasterii franceze cu recuzita lor de cupole, frontoane si arcade. Vedem intersectia imortalizata prin fotografii si desene in imagini de acum un veac, pline de animatie, cu cladiri superbe pe toate cele patru colturi.

Calea Grivitei spre Gara la 1900- perspectiva este aceeasi ca in urmatoarea fotografie; in locul casei din stanga (unde a locuit doctorul Botescu) se va construi in perioada interbelica imobilul Art Deco existent si astazi);

Zidurile casei Constantin Radulescu, care cuprindea candva si Cinema Feroviar, disparut in ultimii ani pur si simplu bucata cu bucata. 

Reconstruirea cladirii fostului Cinematograf Grivita/Feroviarul sau a demult disparutei case de peste drum -o "frumusete bucuresteana" in stil eclectic frantuzesc- inlocuita de un maidan gol, este o povara prea grea pentru resursele materiale si morale de care dispunem. Totusi sunt aici case frumoase renovabile (cladirile ramase pe cele doua colturi, cea cu bovindouri si cariatide de vis-a-vis de Hotel Marna, cele din spatele Halei si de peste drum de ea ca si cele de pe Grivitei)  care refacute ar putea alcatui un colt prezervat de vechi Bucuresti, in aceasta zona cu acces usor dinspre Gara, Piata Victoriei si centru, cu urias potential de valorificare.

UPDATE Ramasitele Casei Radulescu si Hotel Marna au fost daramate. Ramasa doar un zid gol, ceea ce mai ramasese din Casa Radulescu reusea in mod uimitor sa domine cu prezenta ei intersectia, fiind un reper al locului. Raspantia Grivitei-Buzesti, spatiu emblematic al Bucurestiului vechi, este acum istorie. 

Vedere cu o latura a Halei Matache, hala pentru carne si peste ridicata de Primarie la 1887 dupa standardele moderne ale epocii, cu stiutele arcade rotunde ale vitrinelor. Nu se stie ce soarta i se pregateste, daca va fi sau nu demolata. 

In spatele ei casa subreda cu etaje si mansarda, facuta pentru a da in chirie camere ieftine negustorimii marunte, seamana cu un vapor plutind in deriva peste dughenele din piata si prin vicisitudinile vremii.

Tot in spatele Halei este casa "la doua randuri" tip han, cu fatada alungita si doua intrari la cele doua capete, fiecare cu balcoane deasupra. Casa se distinge prin arcadele in acolada de la etaj (decoratie in stil national-romantic cu trasaturi otoman-orientale carcteristica perioadei, sfarsitul sec. 19).

UPDATE! 7 mai 2013 Cineva mi-a trimis un link spre o fotografie inedita, o vedere spre casa cu ferestre cu arce in acolada de mai sus, care pe atunci functiona ca "Hotel Brasov". Este realizata in ianuarie 1941 http://www.beeldbankwo2.nl/result.jsp

Demolarile se vor face pe dreapta, sensul spre Stirbei Voda. Vor include oare si cladirea Halei?

UPDATE feb. 2011 partea din fata a halei, mai scunda decat cea din spate, si cu acel corp central cu relief sculptat au fost adaugate in perioada interbelica. Proiectul initial din 1887 cuprindea doar pavilioanele din spate, mai inalte, cum se vede intr-o carte postala de la 1900. Imaginea ne arata vechea Hala, fara corpurile adaugate mai tarziu, tarabele precupetilor, o fantana de raspantie cu ghizduri rotunde de piatra si casa cu arcade orientale din spatele Halei.

UPDATE 16 feb. 2011 vezi pe site-ul ART HISTORIA fotografii ale Halei si Pietei Matache din 1936!

Dincolo de Hala si pe aceeasi parte cu ea, pana la intersectia cu Dinicu Golescu si Stirbei Voda, se desfasoara un amestec heteroclit, dar in mod curios nediscordant, de pravalii, dughene, case cu gradina, case boieresti sau negustoresti aratoase si chiar bloculete, toate de joasa inaltime, cel mult doua etaje, asezate in timp intre sfarsitul de secol 19 si perioada interbelica, reflectand lumea micului comert si a burgheziei de diferite grade gravitand in jurul Pietei Matache.

Casa Stefan Stroe, monument istoric

Blocul cu parter inalt si doua etaje are o intrare prin gang cu arcada in forma de acolada. Intrarea conduce in dreapta la scarile din piatra cu trepte arcuite care urca spre etaje, iar in fata la o curticica interioara.

Casa construita dupa planurile arh. Schükerle in 1897, monument istoric

Mai departe gasim o locuinta cu etaj, fara stil, doua casute prapadite si un imobil cu apartamente ieftine, ingust dar intins pe adancime, cu pasarele in fundul curtii care dau acces la camere si cu aer indoielnic. Pe cealalta parte a drumului, acelasi amestec de tot felul de magazine, ateliere si casute modeste, dar si o casa boiereasca in toata regula, cu gard de fier forjat, gradina, marchiza, trepte de piatra si frontoane.

Zona a agonizat lent, incepand cu sistematizarile din anii ’70 care aici au insemnat demolari de case spre Stirbei Voda si indepartarea Bisericii Cuibul cu Barza in spatele blocurilor. Resorturile ei au fost stricate, si nimic nu s-a facut pentru scoaterea ei din declin. Casele de pe Buzesti si Berzei, intrate in planul de demolari, sunt dezagreabile la infatisare. Zona Strazii Buzesti-Piata Matache-Berzei, de mult timp un colt de Bucuresti destramat, urmeaza a fi indreptat, largit si modernizat, dar sa nu ne bucuram prea tare. Ele cuprind o particica din spiritul viu al Bucurestilor pe care nu il vom mai regasi.

Bucurestii pe care-i iubim

Am selectat cateva imagini actuale ale Bucurestilor de dinainte de al doilea razboi mondial, epoca ce a insemnat sfarsitul perioadei de normalitate in dezvoltarea orasului. Sunt expresii comune, nespectaculoase dar reprezentative ale Bucurestilor, strazi, bulevarde, raspantii, case si biserici- in Bucuresti nu esti niciodata prea departe de o biserica. Este interesant cum fiecare cartier are un caracter propriu, diferit de al celorlalte. Lipsesc insa, pierdute pentru totdeauna, Cartierul evreiesc si Cartierul Uranus.

Este un periplu sentimental sau poate doar un pretext pentru a privi din nou, cu afectiune, Bucurestii pe care-i iubim.

Mica raspantie din centrul orasului, intre Mosilor si Calarasi cu vedere spre Biserica Vergului (sau Sf. Mina; Calea Vergului era vechiul nume al actualei Cai Calarasi); casele nu sunt mai vechi de sf. sec. XIX, dar facand abstractie de bloculetul din fundal, aceasta este dimensiunea si tipologia vechilor Bucuresti: case scunde adunate in jurul cate unei biserici a carei turla inaltata deasupra lor se profileaza pe cer si ulite serpuite.

In proximitatea zonei ultracentrale, pe Strada Ionescu Gion, blockhouse-uri si vile elegante de perioada interbelica intr-o fosta zona de locuire evreiasca.

Zona de la est de mahalaua mai apropiata de centru si mai rasarita Ceaus Radu pana la Bariera Vergului, fosta asezare sateasca ramasa pana tarziu intr-un stadiu incert -nici sat nici oras, populata de pravaliasi si precupeti. Inainte de al doilea razboi mondial reusise insa sa atinga o anumita prosperitate vizibila de exemplu la casele cu etaj de langa pravalia de pe colt (Traian la intersectia cu Vulturilor). Acela a fost insa apogeul dezvoltarii zonei, de atunci si pana azi fiind intr-o nesfarsita perioada de regres...

In preajma Bisericii Silvestru, un fost cartier negustoresc tihnit si placut, tipic bucurestean.

Ingusta Strada Viitorului intersecteaza Mihai Eminescu intr-o fosta zona marginasa din partea de nord-est a orasului, spre Colentina, formand o rascruce in care este prezenta traditionala "pravalie de colt". Casele de colt cu pravalie sunt tipice Bucurestiului balcanic si patriarhal, evocand un mod de viata specific comunitatilor Orientale (cu ecouri pana in Balcani) unde raspantiille sunt locuri de intalnire si socializare. 

Strada Viitorului a fost inzestrata abia tarziu cu pavaj modest din bolovani rotunzi de rau, iesit la iveala cu ocazia recentelor lucrari de reabilitare. 

Situat nu departe de Obor, la intersectia mai multor strazi si capat de perspectiva din multe directii, Foisorul de Foc marcheaza de fix 120 de ani cu prezenta lui caracteristica o zona foarte interesanta a orasului. Construit curand dupa demolarea Turnului Coltei pentru a-l inlocui ca functionalitate, era cea mai inalta cladire din oras, din inaltimea lui pompierii supraveghind aparitia incendiilor. 

In partea opusa a Bucurestilor Piata Kogalniceanu si Bulevardul Elisabeta, parte a primului si foarte reusit proiect urbanistic de proportii: deschiderea axei est-vest a orasului (spre Cotroceni) pe la 1870 (primii ani de domnie ai regelui Carol I; totusi, casele din acea perioada nu s-au pastrat, cele existente sunt in principal de la inceputul secolului;). "Micul Paris" tocmai prindea viata!

Strada pe unde tramvaiul cotind de pe Schitu Magureanu urca spre Berzei indreptandu-se apoi spre Gara. In dupa-amiezile de duminica sau serile de vara din amintirile copilariei mele, tacerea, umbrele, misterul curtilor creau o atmosfera aparte. Sunetul starnit de trecerea tramvaiului hurducandu-se incet pe sine sporea si mai mult singuratatea si melancolia strazii. Desi tramvaiul nu mai trece pe aici imi este imposibil sa concep Strada Cobalcescu fara linia ei de tramvai.

Strada Olimpului la sud de Colina Patriarhiei. Numele anunta cu orgoliu acum un veac transformarea fostei mahalale nevoiase din jurul Bisericii Flamanda intr-un cartier modern!

Mica si vechea biserica Sf. Elefterie Vechi ramasa in mijlocul Cotrocenilor, unul din cele mai distinse cartiere bucurestene edificat incepand cu anii '20 ai secolului trecut, cu vile etaland o arhitectura prestigioasa si strazi umbrite de arbori, amintire indepartata a padurii Cotrocenilor care acoperea odinioara partea asta de oras.

Strada Berzei in dreptul Halei Matache, un colt azi ruinat de oras aflat la doar cativa pasi distanta de cladirile inalte de birouri din otel si sticla din Piata Victoriei. Apropierea Garii de Nord (deschisa in 1870 sub numele Gara Targovistei) si a drumurilor de intrare in oras (Calea Targovistei-Grivitei) pe unde taranii veneau cu marfa in targ facusera ca zona sa devina candva una a comertului intens. Hala Matache (in dreapta fotografiei) ridicata in 1887 langa piata era atunci o hala moderna. Bombardamentele din al doilea razboi mondial si mersul ulterior al istoriei au afectat pana azi aceasta zona.

Cateva vechi case ramase pe portiunea nemodernizata a batranei Calea Mosilor sunt inca in picioare, infruntand adversitatile prezentului, intre ele si Biserica Sfintilor cu silueta ei inconfundabila. Ce ar fi Calea Mosilor fara Biserica Sfintilor? Ce se va intampla daca Biserica ce are nevoie urgenta de reparatii se va prabusi la un eventual cutremur?

Un Bucuresti patriarhal

Casutele "taranesti" din Bucuresti, aparitii inedite in secolul 21, sunt urme supravietuitoare ale stratului rural-patriarhal al orasului.

Casa modesta cu prispa pe fostul Podul Vergului (Calea Calarasi)

(vezi pe site-ul Muzeului de Fotografie: http://blog.alexgalmeanu.com/blog/2007/03/31/dupa-32-de-ani/  fotografia acestei case in 1976 apartinand d-lui Dan Vartanian, in oglinda  cu o alta realizata in 2007)

Tot pe Calea Calarasi, intre Piata Traian si portiunea "sistematizata" cu blocuri din anii '80, o alta casa "de tara" (depozit sau atelier).

O casa cu tinda inchisa cu geamuri in ochiuri din lemn, umbrita de un tei batran (cartierul Uranus).

(vezi si: http://bucharestunknown.blogspot.com/2009/11/case-cu-pridvor-in-bucuresti.html )

Calea Mosilor si agonia cladirilor istorice

Acum catva timp s-a prabusit o casa de pe Calea Mosilor. Starea ei facea sfarsitul previzibil. Si alte cladiri istorice, a caror degradare pare a-si fi atins ultima limita, cum ar fi Hanul Solacoglu sau vechiul hanisor de langa Biserica cu Sfinti, asteapta aceeasi soarta iminenta. Importanta data de tipologia caracteristica, de vechime si de istoria cuprinsa intre zidurile lor ar impune respect si grija fata de aceste putine vestigii ale trecutului care ne-au mai ramas.

Calea Mosilor (sau Podul Targului din Afara) a fost unul din cele mai importante drumuri din Bucuresti inca de la inceputurile sale, de fapt a fost premergator intemeierii orasului. Podul Targului din Afara se prelungea cu marea cale comerciala care facea legatura spre rasarit cu Moldova si mai departe spre Lvov (Liov), dar si cu vechile porturi Galati si Braila .

 Podul Targului de Afara incepea de langa Curtea Domneasca, din locul cunoscut ca Piata Sf. Anton, ca toate celelalte poduri domnesti, si facea legatura -dupa cum o arata si numele- cu targul din afara, targul sau oborul de animale al Bucurestilor care trebuia sa fie dincolo de bariera orasului. Cum targul s-a tot mutat (de langa Biserica Sfintilor in locul din preajma Bisericii Oborul Vechi, langa Foisorul de Foc- al carei nume aminteste tocmai acest lucru-  iar in fine in zona cunoscuta azi a Oborului), Calea Mosilor s-a prelungit mereu catre Est.  

Importanta Caii Mosilor este sugerata de faptul ca a fost primul drum pavat cu piatra (in 1825- fiind intrebuintata piatra de rau, intentia fiind a se utiliza "piatra cea mai tare aflata in muntii Tarii Romanesti, asa ca sa fie acest caldaram mai bun decat acel care este facut la cetatea Brasovului").

Calea Mosilor porneste azi de undeva din spatele magazinului Cocor, trece pe langa fostul magazin "La Vulturul de mare cu pestele in gheare", primul "magazin universal" din Bucuresti, cu etaj, fost intai la Piata de Flori (azi sediu de banca), prin dreptul Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, ctitorie a boierilor Balaceni de secol XV (distrusa la Marele Foc din 1847 si ulterior refacuta in forma prezenta) care se intrezareste pe dreapta printre doua case...

Trebuie stiut ca fosta mahala Sf Gheorghe Vechi ale carei ulicioare au fost taiate de prelungirea Bulevardului Coltei spre Piata Mare in anii '40 este cea mai veche vatra a orasului, aici la raspantia dintre Calea Mosilor si prelungirea Lipscanilor sunt de gasit urmele satului ciobanului Bucur.
Intersectia Calea Mosilor cu Sf. Vineri este azi o rascruce cu terenuri virane si o parcare ce nu mai spune nimic despre importanta acestor stravechi locuri legate de istoria si evolutia orasului.

Istoria care mai poate fi citita prin cladirile ramase este foarte putina. Constructiile cele mai vechi existente in zona "protejata" cuprinsa intre Bd. Bratianu si Bd. Carol, in afara de biserici, nu sunt mai vechi de mijlocul secolului XIX. Orasul de secol XIX  este amestecat cu blockhouse-uri din perioada interbelica, parcari betonate, locuri virane si chiar constructii moderne (si anoste) care afecteaza si mai mult o zona oricum alterata de timp.

La intersectia cu Sf Vineri pe dreapta Caii Mosilor, intre doua terenuri virane, este o casa veche negustoreasca de sfarsit de secol XIX. Parterul este alterat de termopane insa la etaj batranele ziduri si ferestrele au ramas atinse doar de vreme.

Pe stanga, mica Biserica Razvan (sec.XVI):

Langa Biserica Razvan era candva Hanul Nicolescului frecventat de evrei, han care avea si sinagoga construita in 1789; cativa ani mai tarziu, cu prilejul unei reclamatii cercetata de stapanire (atunci austriaca), mahalagii se plangeau ca "acea mahala s-a umplut toata de evrei, dand pe pravalii indoit pret chirie".

Casa negustorului bulgar Hristo Gheorghieff din 1867

Peste drum de Biserica Razvan, fostul han evreiesc

 Aceleasi cladiri apar din perspectiva opusa intr-o fotografie din aprilie 1978, cu fix 32 de ani in urma, ceea ce ne permite sa observam degradarea caselor petrecuta intr-un interval relativ atat de scurt de timp:

O alta fotografie din 1978 priveste spre intersectia cu Hristo Botev:

Casa din centrul imaginii in spatele tramvaiului:

Dincolo de intersectia cu Hristo Botev, in preajma Bisericii Sfintilor strada sinuoasa si ingusta pastreaza un front relativ compact de case negustoresti, case cu un etaj si pravalii la parter, cu bolta si curte interioara, hanuri (latura de nord a Caii Mosilor, langa Biserica Sfintilor, si casele de pe Strada Sfintilor din spatele Bisericii):

In dreptul altarului bisericii a existat candva o "fantana de raspantie" pe care primarul Pache Protopopescu pusese sa se construiasca.

Vechiul hanisor din spatele Bisericii Sfintilor (sus); intr-o fotografie din 1985, realizata de dl. Cristian Popescu (pe care nu o pot posta) hanul acesta inca arata decent.

Biserica Sfintilor (1728) si Strada Sfintilor

.Peste drum de Biserica Sfintilor, in spatele gardului metalic, bucata de zid (vezi foto de mai jos) este un vestigiu al fostului Han Cernica,construit in a doua jumatate a sec. XVIII. Aici calugarii de la Manastirea Cernica de la marginea de N-E a Bucurestilor se adaposteau cand veneau sa incaseze veniturile caselor si pravaliilor pe care manastirea la avea in Bucuresti. Hanul desfacea si o parte din produsele manastirii. Strada alaturata (care azi se cheama Parintele Staniloae) purta pana nu demult numele hanului;

Urcand in continuare pe Calea Mosilor, pe dreapta niste case cu fatada urmand curba strazii sunt fostele case ale asociatilor Popp si Bunescu (cei care au ridicat magazinul "Bucuresti" din gura Lipscanilor):

Dupa coltul cu Strada Paleologu Calea Mosilor ajunge la ruinele  Hanului Solacoglu:

Este probabil cea mai veche constructie ramasa in picioare pe Calea Mosilor. Hanul a fost construit la 1859, anul Unirii, cand fratii Solacoglu au ridicat un cat deasupra pravaliilor existente. Cladirea are doua ganguri boltite prin care se intra in curtea interioara, pivnite, pravalii si apartamente de locuit la catul de sus. Fatada prelunga numara 20 de ferestre la etaj. Zidurile au peste un metru grosime. Sub toata mizeria cladirii care a vazut si a patit multe, cu toata tencuiala cazuta, ferestrele sparte, zidurile roase de igrasie, inca se mai vad ornamentele delicate ale ferestrelor si cornisei.
De curand o parte din acoperisul Hanului Solacoglu care a depasit 150 de ani s-a prabusit! Nu s-au putut gasi solutii pentru a salva macar acest vestigiu reprezentativ pentru Calea Mosilor si pentru Bucurestii veacului XIX.

Dupa intersectia cu Bulevardul Carol, Calea Mosilor sistematizata nu mai pastreaza nimic din istoria ei.

UPDATE
Prin amabilitatea lui George M. am primit fotografii ale casei de pe Calea Mosilor de curand prabusite, luate in iunie 2009: