Ferestrele caselor "Micului Paris"

Figuri de femei cu expresii serene sau enigmatice, lari ocrotitori, detalii fine infrumuseteaza ferestrele caselor de secol 19, reflectand stralucirea plina de gratie a epocii Regelui Carol I, cand Bucurestii devenisera cu adevarat "Micul Paris".

 Spre deosebire de toate ferestrele de mai jos, ale unor case apartinand burgheziei de clasa mijlocie si etaland un anumit statut social, acestea apartin unei casute umile de dincolo de Biserica Sf Silvestru, cu bolta de vita-de-vie in gradina si capriori la streasina, doar o casuta semi-rurala dintr-o zona indepartata a orasului.

Fereastra unei case fermecatoare, caracteristica pentru sfarsitul de secol  19 bucurestean, zona Bisericii Armenesti.

O fereastra a fatadei neoclasice a cunoscutei case cu pridvor din Serban Voda (casa este de la sfarsitul secolului 18 insa fatada a fost renovata ulterior).

Fereastra cu fronton clasicist a unei case de epoca reprezentative, strada Romulus.

Fereastra cu trasaturi Art Nouveau a unei vile in prezent in renovare. Nu se stie daca vom regasi la sfarsitul lucrarilor delicata decoratie si chipul gingas cu zambet sagalnic de la ferestre (chipul cel mai gingas al unei arcade de fereastra, cu cel mai frumos zambet care emana bucurie si optimism, pe care il cunosc eu); strada Popa Soare. 

Tot trasaturi Art Nouveau la ferestrele unei vile foarte deteriorate, probabil pe cale de demolare sau modificare. Zona George Cosbuc.

Fereastra unei case neintretinute, aflata intr-un proces de rapida degradare; strada Popa Soare.

Detaliu cu finul panou decorativ de la baza ferestrei.

O minunata pereche de ferestre la fatada dinspre strada a unei case impunatoare in stil eclectic-academic "Mic Paris" pe strada Justitiei. 

Detaliu de fereastra.

Ferestrele "Casei cu geamuri bombate" de pe strada Radu Calomfirescu.

Strada Arcului a fost pe jumatate distrusa in 1986 prin trasarea unei noi artere (str. Armand Calinescu) care a afectat unul din cele mai frumoase si bine pastrate cartiere bucurestene, fosta "mahala armeneasca" cu locuinte burgheze de sfarsit de secol 19. Spre capatul "ramas in aer" al Strazii Arcului au aparut in ultimii ani unele dupa altele mai multe constructii moderne si anoste cu multe etaje. Aceasta casa, frumoasa si relativ bine pastrata, a ramas izolata intre ele.

Un fel de metafora a contrastului dintre trecut si prezent (ma refer la prezenta antenei de satelit la aceasta fereastra veche); strada Sf Constantin (langa Cismigiu).

O minunata casa "Belle Epoque", strada Lucaci.

La o foarte reprezentativa casa tip "vagon" din zona Patriarhiei.

Dintre casele de mai sus, doar vreo cinci vor supravietui, sa spunem macar inca o generatie. Celelalte, dupa aprecierea mea, vor disparea in cel mult cativa ani. Aceeasi este situatia in general, viitorul caselor de secol 19 este precar, chiar si in cazul in care se renoveaza. O data cu disparitia lor se pierde cea mai seducatoare dintre infatisarile Bucurestiului, cea a sfarsitului de secol 19.

Magnificele balcoane de fier ale caselor din centrul istoric

In ultimele decenii ale veacului 19 vechiul centru comercial al Bucurestilor s-a inzestrat cu cladiri in gratiosul stil eclectic specific perioadei Regelui Carol I. Alaturi de cornisele si de ancadramentele de porti si ferestre ornamentate, balcoanele din fier forjat sau turnat intr-o multime de modele dau caselor din centrul istoric bucurestean nota aparte de rafinament si romantism.

Strada Franceza, ale carei case s-au pastrat miraculos, pe fragmentul intre Selari si Calea Victoriei alcatuind un sir aproape neintrerupt si omogen stilistic de fatade de epoca, etaleaza exemplare remarcabile:

In mod particular frapante si spectaculoase sunt balcoanele turnate in intregime din fier (inclusiv consolele) care sunt mai vechi si mai rare, cum este si acesta de pe Intrarea Soarelui, al unei case de mijloc de secol 19:

Tot pe Intrarea Soarelui, dar pe partea opusa, un balcon de mari dimensiuni, rupt la un capat; anul constructiei casei este 1874, marcat in lucratura din fier a balconului:

Balcoanele inguste de latimea ferestrei a unei case pe Selari:

Sirul de case negustoresti cu balcoane de pe Strada Baratiei:

Cand aceste case de epoca si balcoanele lor sunt renovate devin cu adevarat impresionante. Aproape toate casele urmatoare au fost renovate relativ recent, in ultimele luni, ceea ce trezeste sperantele privind "renasterea" centrului istoric al Bucurestilor;

Dupa o indelungata asteptare casele din zona Lipscanilor ce intruchipeaza eleganta si rafinamentul "Micului Paris" care erau Bucurestii la sfarsitul secolului XIX incep sa fie puse in valoare. Centrul vechi al Bucurestilor are potentialul de a deveni unul din cele mai atractive din Europa:

Casa pe Strada Baratiei, peste drum de cele de mai sus. Balconul ei de pe colt, chiar deasupra intrarii, este elementul ornamental principal al cladirii (vitrinele de la parter cu arcade rotunde sunt tipice pravaliilor de la inceputul secolului XIX).

Balcon pe coltul unei case de pe Strada Franceza.

Fatada dinspre Lipscani a Hanului cu Tei; Negrul balcoanelor de fier pe fondul alb al zidariei formeaza un contrast de mare efect.

Tot pe Lipscani, la coltul Intrarii Selari, un balcon pe console elegant sculptate;

Casa pe Covaci;

Alaturi, pe Covaci colt cu Sepcari;

Probabil cel mai remarcabil balcon din Lipscanie, atat prin lungimea lui cat si prin finete, pe Strada Smardan;

In "topul celor mai frumoase balcoane" intra cu siguranta cele ale Hanului Elias-Patria-fotografia prezinta pe cel de pe fatada nordica. Unul identic este pe cealalta fatada la strada, deasupra intrarii in curtea interioara (Hanul Elias-Patria nu este favorizat de pozitia lui incat este posibil sa treci pe sub cele doua minunate balcoane fara sa le observi; ambele fatade exterioare raspund pe strazi inguste si fara perspectiva);

Sper ca atractia exercitata de casele deja renovate si frumusetea lor sa aduca o afluenta crescuta de vizitatori intr-un mod convingator pentru alti proprietari si investitori iar procesul de regenerare al centrului vechi al Bucurestilor sa fie ireversibil.

Adaug linkuri spre un amplu articol mai vechi in limba engleza (in trei parti) al d-lui Valentin Mandache despre balcoanele din fier:

http://historo.wordpress.com/2009/02/15/the-iron-balconies-of-bucharest-part-3/
http://historo.wordpress.com/2009/01/25/the-iron-balconies-of-bucharest-part-1/
http://historo.wordpress.com/2009/02/03/the-iron-balconies-of-bucharest-part-2/

O casa remarcabila pe Strada Vasile Alecsandri

Zona dintre Bd. Lascar Catargiu si Caderea Bastiliei este un colt putin frecventat de Bucuresti, dar cu multe case interesante prin tipologie si arhitectura.

Casa de mai jos de pe Strada Vasile Alecsandri, vis-a-vis de Muzeul Storck, este o casa-vagon tipica perioadei de trecere catre sec 20, asezata pe un colt de strada. Nuanta inchisa a panourilor din lemn de sub streasina se armonizeaza cu galbenul zidariei si cu verdele tufarisului impletit pe gard-daca zugraveala ar fi refacuta efectul ar fi mai pronuntat. Pacat ca hatisul des al tufelor acopera vizual intrarea casei, blocand perspectiva spre poarta ocrotita de scoica de sticla verde si treptele de piatra. Probabil ca folosita este cea de-a doua intrare, aceasta pe stalpisori de lemn si inchisa.

La momentul construirii ei (1900, anul trecut pe frontispiciu) casa se afla langa limita de nord a orasului care pe atunci era Soseaua Bonaparte (azi B-dul Iancu de Hunedoara), desi tocmai se deschisese Bulevardul Coltei (cunoscut azi ca Lascar Catargiu). Noul bulevard era larg, dupa model parizian, frumos pietruit, cu trotuare si alee pentru calareti pe mijloc, iar mai multe case impunatoare deja aparusera! In conditiile acestui "avant imobiliar", locurile despre care vorbim, pana atunci populate de casute probabil umile, inconjurate de gradini sau poate maidane, au devenit atractive inclusiv pentru proprietarul care a gasit potrivit sa-si ridice aici casa destul de "infatisatoare".

Intre timp respectivele locuinte de conditie modesta au fost inlocuite in anii '20 si '30 ai secolului trecut de vile si bloculete elegante, casa ramanand printre cele mai vechi din imprejurimi. Nu insa printre cele mai putin atragatoare. Casa care si-a depasit centenarul a reusit sa-si pastreze elementele constructive si decorative originale.

Strada Vasile Alecsandri, aglomerata doar de masinile parcate pe trotuar.