Casa de mai jos de pe Strada Vasile Alecsandri, vis-a-vis de Muzeul Storck, este o casa-vagon tipica perioadei de trecere catre sec 20, asezata pe un colt de strada. Nuanta inchisa a panourilor din lemn de sub streasina se armonizeaza cu galbenul zidariei si cu verdele tufarisului impletit pe gard-daca zugraveala ar fi refacuta efectul ar fi mai pronuntat. Pacat ca hatisul des al tufelor acopera vizual intrarea casei, blocand perspectiva spre poarta ocrotita de scoica de sticla verde si treptele de piatra. Probabil ca folosita este cea de-a doua intrare, aceasta pe stalpisori de lemn si inchisa.
.JPG)
La momentul construirii ei (1900, anul trecut pe frontispiciu) casa se afla langa limita de nord a orasului care pe atunci era Soseaua Bonaparte (azi B-dul Iancu de Hunedoara), desi tocmai se deschisese Bulevardul Coltei (cunoscut azi ca Lascar Catargiu). Noul bulevard era larg, dupa model parizian, frumos pietruit, cu trotuare si alee pentru calareti pe mijloc, iar mai multe case impunatoare deja aparusera! In conditiile acestui "avant imobiliar", locurile despre care vorbim, pana atunci populate de casute probabil umile, inconjurate de gradini sau poate maidane, au devenit atractive inclusiv pentru proprietarul care a gasit potrivit sa-si ridice aici casa destul de "infatisatoare".
Intre timp respectivele locuinte de conditie modesta au fost inlocuite in anii '20 si '30 ai secolului trecut de vile si bloculete elegante, casa ramanand printre cele mai vechi din imprejurimi. Nu insa printre cele mai putin atragatoare. Casa care si-a depasit centenarul a reusit sa-si pastreze elementele constructive si decorative originale.
Mi-a placut articolul tau cu fotografiile care indica contextul urban al cladirii! Ma bucur ca ai gasit interesanta aceasta casa- este unul dintre putinele exemple in stil vagon, bine pastrata, care poate sa-i fie vazuta si studiata fatada deoarece este amplasata pe colt. Peronul scoica este superb intr-adevar, tipic Art Nouveau-lui mai vernacular, reprezentand un hallmark al Bucurestiului.-Eu as pune usile cu peroane scoica la loc central pe o stema imaginara a orasului- asa sunt de reprezentative pentru ochiul oricarui visitator din afara. Valentin
RăspundețiȘtergereMi-e dooooooooooooooooor and it's all your fault!! I know this area well - lived round the corner and walked these streets often just swooning at the gorgeous houses hidden under virgina creeper and behind (often) rebellious hedges. Beautiful post, lovely pix as always. Bravo, Cristina! Where next?
RăspundețiȘtergereSarah (sair jay)
@ Valentin: Peronul-scoica este o frumusete, iar culoarea verde pare alegerea cea mai reusita pentru el.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa fie foarte frumoasa vederea in intregime a ansamblului de poarta (cat si a fatadei) dar frunzisul verii face dificil "reportajul" fotografic. In plus aparatul meu nu-mi permite sa fac fotografii mai bune de la distanta...
Multumesc pentru vizita si comentariu.
@ Sarah: Thank you very much, I am happy that you like these houses. Bucharest needs friends.
RăspundețiȘtergereI don't know where next:)