luni, 7 martie 2011

Fotografii ale unor sinagogi pierdute din cartierul evreiesc

Am primit de la dl Simon Geissbühle, autor al unui material (in limba germana) care se numeste "Sinagogile pierdute ale Bucurestiului. De la cartiere evreiesti la spatii urbane golite de memorie", permisiunea de a publica pe blog, din aceasta lucrare a domniei sale, fotografii mai putin cunoscute ale unor sinagogi disparute. Pot astfel completa un articol precedent despre Cartierul Evreiesc, lucru pentru care multumesc mult dl. Simon Geissbühle.

Sinagoga Malbim, Strada Bravilor 4.

Rabinul Meïr Weiser (1809-1879), mai bine cunoscut sub numele de Malbim, a fondat in 1864 o sinagoga pe Strada Bravilor, langa disparuta Piata Cauzasi, care a fost centrul iudaismului ortodox din Bucuresti. Pe locul ei trece astazi Bd Unirii, prin dreptul noului sediu al Bibliotecii Nationale.

Templul Mic Spaniol "Ca'al Cicu", fost pe Strada Banu Maracine 37. A fost grav afectat de legionari in 1941. Dupa cutremurul din 1977, templul a fost renovat si redeschis in 1978. In 1986, a fost demolat.



Marele templu sefard Cahal Grande a fost deosebit de impresionant, asa cum reiese din fotografii. Cahal Grande, ridicat de puternica si influenta comunitate sefarda in 1819, a fost incendiat de legionari in ianuarie 1941. Cahal Grande se afla pe Strada Negru Voda 12, insa nu este vorba despre actuala Negru Voda, ci de o strada care nu mai exista, mai la sud de aceasta (aproximativ pe locul de azi al Tribunalului Bucuresti de pe Bd Unirii, fostul magazin "Junior").

Cel mai dureros si greu de acceptat lucru este ca astazi nu mai exista nici cel mai mic indiciu asupra existentei candva a acestor locasuri de cult, mai mult decat atat, prin stergerea cvasi in totalitate a cartierului de pe fata pamantului si modificarea tramei stradale, nu mai exista reperele care sa faca posibila identificarea sinagogilor, caselor, pietelor, locurilor legate de memoria si viata celor care le-au cunoscut. Nu este valabil doar pentru Cartierul Evreiesc, ci si pentru cartierele Uranus, Izvor, Antim, Dudesti.

Sursa: 

Simon Geissbühle, http://www.projekt36.ch/op/Synagogen_kurz_4.pdf
Vezi si articolul mai vechi despre Cartierul Evreiesc din Bucuresti: http://bucharestunknown.blogspot.com/2010/01/fostul-cartier-evreiesc-din-bucuresti.html

marți, 1 februarie 2011

Casa parohiala a Bisericii Razvan


In spatele Bisericii Sf Gheorghe Nou si la cativa pasi de centrul orasului se afla una din cele mai vechi case de locuit din Bucuresti, casa parohiala a Bisericii Razvan. In lista monumentelor istorice figureaza ca datand din a doua jumatate a sec. 19, dar ar putea fi chiar mai veche (sau poate ca a fost construita dupa Marele Foc din 1847, care va fi afectat fosta casa parohiala, foc care a distrus si hanul Sf Gheorghe alaturat?!). Pentru Bucuresti asta inseamna foarte mult, cladirile de aceasta varsta aproape se pot numara pe degete. Mai mult, casa nu a suferit inca modificari, are probabil infatisarea initiala.
[UPDATE 5 feb. Dl Dan Rosca ne spune ca, dupa harti si documente vechi, casa parohiala a fost construita intre 1856-1860 pe locul altora preexistente)

Stilul ei, de trecere de la vernacular la neo-clasic, sau neo-clasic incipient, (exprimat mai ales prin prezenta frontonului), reflecta epoca de patrundere si raspandire a arhitecturii de factura occidentala careia-i apartine. Dimensiunea si forma ferestrelor, cu arcada usor rotunjita, simplitatea sau lipsa ornamentelor este tipica pentru casele cele mai vechi. Ar fi interesant de vazut cum s-a pastrat pe dinauntru, scarile, plafoanele, pivnita care cu siguranta trebuie sa existe.

Ramane de vazut ce soarta va avea aceasta casa valoroasa, ramasa intreaga pana acum. Este, totusi, listata ca monument istoric. Sa speram ca acest lucru o va proteja, ca va fi la un moment dat renovata/restaurata, in exact aceeasi forma pastrata pana in prezent.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Casa moderna interbelica cu aer balcanic-oriental



Casa se afla pe langa Sfintii Voievozi, pe una din stradutele rretrase, "purtatoare de secrete" ale vechiului Bucuresti. In timpul verii, coroana bogata a arborelui din curte o face putin vizibila.
Ma incanta pentru ca este o casa atat de specific bucuresteana prin trasaturile ei: planul neregulat, adaptat spatiului stramt disponibil, (curtea fiind comuna cu a altei case), stilul incert, dar perfect in spirit bucurestean, un fel de stil regional romanesc modernizat cu elemente Art Deco; aerul oriental si plin de caracter dat de acel bovindou proeminent, care prelungeste spatiul disponibil al etajului al unei case aflate pe un teren foarte ingrat; streasina pe suporti de lemn, foarte expresiva, participand puternic la culoarea locala-balcanica a casei (de fapt, casa nu ar avea acelasi farmec fara streasina de lemn) si copacul inalt si batran din curte, a carui coroana acopera aproape toata strada cand este infrunzit.





miercuri, 26 ianuarie 2011

Ilustrata de iarna din Bucuresti


Imagine idilica de carte postala ilustrata: casuta cu pridvor si gradinita incarcate de zapada...


...este casa parohiala a Bisericii Delea Veche din Bucuresti, in stil neo-romanesc, acoperita de zapada ultimelor zile.


sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Fotografii vechi ale Cartierului Uranus-Izvor



O imagine cu valoare documentara din anii '70: vedere peste Podul Izvor spre Strada Uranus (aflata in continuarea acestuia) si zidurile de incinta ale Manastirii Mihai Voda. Fotografia pare a fi fost luata din cladirea Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Romanilor (cea adapostind Teatrul Bulandra);

In anul 1985, in contextul construirii Casei Republicii, cladirile de incinta ale ansamblului manastiresc Mihai Voda, incluzand Palatul Arhivelor Nationale (1925) au fost daramate. Biserica veche de 400 de ani impreuna cu Turnul cu Clopot, si ele in pericol de demolare, au fost in cele din urma translatate spre est cu aproape 290 de metri iar in prezent se afla inchisa intre siruri de blocuri, in vecinatatea unui maidan. Pe locul zidirilor manastiresti avem azi dupa cum se stie un anost spatiu verde (Parcul Izvor).


Translatarea Schitului Maicilor (iunie 1982, prima dintre bisericile translatate); Se stie ca biserica Schitului Maicilor, candva inconjurata de gradina si chilii in stil brancovenesc, se afla in prezent "aruncata" pe o ramasita de teren in spatele blocurilor de la B-dul Libertatii.


Strada Putul cu Apa Rece...


Strada Pelerinilor, "Scaricica" des pomenita si fotografiata pentru pitorescul ei, in inca o ipostaza. 
Henri Stahl o evoca la inceputul secolului trecut ca "un pitoresc drum bolovanos".


O imagine tulburatoare: locuitorii cartierului in curs de demolare se muta in timpul noptii, din motive de discretie...

Despre ansamblul manastiresc Mihai Voda si fostul Cartier Uranus am scris in aceste postari mai vechi, care cuprind amanunte, fotografii si harti: 

Fotografiile apartin d-lui Lazar Dinu, prin a carui amabilitate le-am putut posta (si caruia-i multumesc din nou).

miercuri, 22 decembrie 2010

Dealul Patriarhiei

Intr-una din zilele reci si cu lumina clara ale acestui decembrie, Biserica Patriarhiei capatase o aparenta aproape imateriala.


Recunoscator de a fi invins rascoala lefegiilor, Constantin Serban Basarab fonda in 1655 o manastire pe un deal acoperit cu vii din apropierea Curtii Domnesti ("Dealul Viilor"). Se pare ca anterior existase aici un mic schit de lemn, lucru deloc neobisnuit. Manastirea a infruntat valtoarea vremurilor inca de la inceput, fiind jefuita de turci inainte chiar de a fi terminata. Mai apoi Radu Leon a reusit sa o ispraveasca si sa o inconjoare cu un zid protector ca de cetate, intarit cu contraforti. Tot el, stramutand Mitropolia de la Targoviste la Bucuresti, a transformat biserica in Catedrala mitropolitana (1668). 


Vestigiu al fostei incinte si monument de arta feudala, poarta de intrare cu turn a aparut in vremea domnitorului Constantin Brancoveanu care a dorit sa-si inlesneasca accesul dinspre resedinta sa de la poalele dealului, pana atunci intrarea facandu-se pe sub turnul-clopotnita dinspre Filaret

De-a lungul timpului, Colina Mitropoliei a fost martora sau scena evenimentelor istoriei. Clopotele Mitropoliei au rasunat cele dintai in ziua de 11 iunie 1848 din Turnul lui Brancoveanu, vestind izbucnirea Revolutiei, iar Dealul Mitropoliei a fost inconjurat de masele populare pentru a sustine guvernul revolutionar in momentele critice. Langa clopotnita Mitropoliei au fost ingropati intr-o ceremonie miscatoare, in prezenta bucurestenilor care "intesau" aleea ce duce la catedrala, cativa martiri ai acelor zile agitate. Pe colina Mitropoliei a fost ales sub presiune populara Alexandru Ioan Cuza domn al Tarii Romanesti, savarsindu-se astfel Unirea Principatelor, tot aici a fost proclamata Independenta de Stat a Romaniei si Regatul. Istoricul Emanuel Badescu ne vorbeste despre bucuria si entuziasmul popular din ziua sfintirii Clopotului cel Mare, adus in 1888 pentru a indeparta, o data cu vechiul clopot inlocuit, amintirea prezentei rusesti in Principate.

Domni si mitropoliti au fost unsi in fata altarului catedralei, iar biserica a avut si rolul de necropola domneasca. Cele doua cruci din dreptul altarului sunt ramasite ale crucilor si pietrelor de mormant care existasera in jurul bisericii. Mitropolia a fost centru de propagare al culturii prin tiparirea de carti in tipografia instalata aici de Mitropolitul Varlaam, intre care si prima Biblie tradusa de carturarul Nicolae Milescu Spatarul in limba romana (1688). 


Frederic Dame remarca la inceputul secolului trecut contrastul dintre destinatia lor atat de importanta si simplitatea si modestia cladirilor de pe Dealul Mitropoliei care gazduiau cele trei autoritati: cea Divina, cea a Statului si cea Ecleziastica. 

In 1907, pe locul fostei staretii (in care se tinusera inca din vremea Regulamentului Organic sedintele Divanului boieresc si ale Adunarii Obstesti prezidate din jiltul sau de Mitropolitul tarii), a fost construit noul Palat al Camerei Deputatilor, cladirea eleganta cu portic (arh. Dimitrie Maimarolu) cu o cupola caracteristica, usor de recunoscut de la distanta. Mai tarziu a fost edificat (arh George Simotta, 1931) noul Palat al Patriarhiei. Palatul se intinde pe coasta dealului in jos, fiind vizibil din Bd. Regina Maria ori din alee si doar putin de pe platou.


Palatul Patriarhiei vazut dinspre alee (Strada Patriarhiei);


Intrarea dinspre apus si cupola familiara bucurestenilor a Palatului fost al Camerei Deputatilor;



Pe latura de apus a platoului si alipite resedintei Patriarhului sunt Paraclisul si foisorul lui cu arcade in stil brancovenesc, refacute de catre domnitorul Nicolae Mavrocordat, pretioase monumente de arhitectura feudala romaneasca. Tampla aurita si ajurata a paraclisului si poarta de lemn sculptat sunt recunoscute pentru remarcabila valoare artistica.
Acest luminat fanariot, posesor al unei biblioteci faimoase, "cea mai bogata din Europa Orientala", ridicase cam in acelasi timp (1724) azi pierduta Manastire Vacaresti si casele domnesti cu minunatul, la propriu, Foisor (disparut si acesta) care a dat numele mahalalei, nume ajuns pana la noi (cartierul din jurul Bisericii Foisor, in sud-estul orasului - nici o legatura cu Foisorul de Foc). 

Lipsesc cele doua porti groase de stejar ale turnului de acces, disparute in urma restaurarii recente.

Biserica larga si bine asezata pe pamant s-a dovedit de nezdruncinat, la propriu si la figurat, strabatand timpul si implinindu-si menirea. Turlele ei sunt intre foarte putinele turle de biserici bucurestene scapate neatinse. Catedrala a fost de-a lungul timpului simbol al puterii statale a Tarii Romanesti si al rezistentei neamului. 
Prin monumentele sale de istorie si arta si prin incarcatura de semnificatii Dealul Mitropoliei poarta un mesaj uitat si de care avem nevoie mai mult ca oricand, acela al identitatii noastre si a ceea ce ar trebui sa fim.

miercuri, 15 decembrie 2010

Ferestrele caselor "Micului Paris"


Figuri de femei cu expresii serene sau enigmatice, lari ocrotitori, detalii fine infrumuseteaza ferestrele caselor de secol 19, reflectand stralucirea plina de gratie a epocii Regelui Carol I, cand Bucurestii devenisera cu adevarat "Micul Paris".


 Spre deosebire de toate ferestrele de mai jos, ale unor case apartinand burgheziei de clasa mijlocie si etaland un anumit statut social, acestea apartin unei casute umile de dincolo de Biserica Sf Silvestru, cu bolta de vita-de-vie in gradina si capriori la streasina, doar o casuta semi-rurala dintr-o zona indepartata a orasului.

Fereastra unei case fermecatoare, caracteristica pentru sfarsitul de secol  19 bucurestean, zona Bisericii Armenesti.

O fereastra a fatadei neoclasice a cunoscutei case cu pridvor din Serban Voda (casa este de la sfarsitul secolului 18 insa fatada a fost renovata ulterior).

Fereastra cu fronton clasicist a unei case de epoca reprezentative, strada Romulus.

Fereastra cu trasaturi Art Nouveau a unei vile in prezent in renovare. Nu se stie daca vom regasi la sfarsitul lucrarilor delicata decoratie si chipul gingas cu zambet sagalnic de la ferestre (chipul cel mai gingas al unei arcade de fereastra, cu cel mai frumos zambet care emana bucurie si optimism, pe care il cunosc eu); strada Popa Soare. 

Tot trasaturi Art Nouveau la ferestrele unei vile foarte deteriorate, probabil pe cale de demolare sau modificare. Zona George Cosbuc.

Fereastra unei case neintretinute, aflata intr-un proces de rapida degradare; strada Popa Soare.

Detaliu cu finul panou decorativ de la baza ferestrei.

O minunata pereche de ferestre la fatada dinspre strada a unei case impunatoare in stil eclectic-academic "Mic Paris" pe strada Justitiei. 

Detaliu de fereastra.

Ferestrele "Casei cu geamuri bombate" de pe strada Radu Calomfirescu.


Strada Arcului a fost pe jumatate distrusa in 1986 prin trasarea unei noi artere (str. Armand Calinescu) care a afectat unul din cele mai frumoase si bine pastrate cartiere bucurestene, fosta "mahala armeneasca" cu locuinte burgheze de sfarsit de secol 19. Spre capatul "ramas in aer" al Strazii Arcului au aparut in ultimii ani unele dupa altele mai multe constructii moderne si anoste cu multe etaje. Aceasta casa, frumoasa si relativ bine pastrata, a ramas izolata intre ele.

Un fel de metafora a contrastului dintre trecut si prezent (ma refer la prezenta antenei de satelit la aceasta fereastra veche); strada Sf Constantin (langa Cismigiu).

O minunata casa "Belle Epoque", strada Lucaci.

La o foarte reprezentativa casa tip "vagon" din zona Patriarhiei.

Dintre casele de mai sus, doar vreo cinci vor supravietui, sa spunem macar inca o generatie. Celelalte, dupa aprecierea mea, vor disparea in cel mult cativa ani. Aceeasi este situatia in general, viitorul caselor de secol 19 este precar, chiar si in cazul in care se renoveaza. O data cu disparitia lor se pierde cea mai seducatoare dintre infatisarile Bucurestiului, cea a sfarsitului de secol 19.